Cu gandul la Parintele Arsenie Boca…

Am avut de curand marele privilegiu sa vizitez si sa dialoghez cu nepoata Parintelui Arsenie Boca, doamna profesor in psihologie Zoe Daian (aflata la varsta de 78 de ani). Aflasem de dumneaei citind cartea ingrijita de teologul Romeo Petrasciuc “Parintele Arsenie Boca – Fiti ingaduitori cu neputintele oamenilor“, publicata in 2013 la Editura Agnos din Sibiu. In carte, coordonatorul dedica un mic capitol acestei intalniri speciale in care consemneaza amintirile nepoatei despre unchiul sau, duhovnicul atat de iubit al Ardealului –  amintiri delicate, adanci si pline de dragoste.

Sub impresia recenta a propriei mele intalniri cu nepoata Parintelui Arsenie, nu am sa consemnez deocamdata decat foarte putin aici, lasand sa “dospeasca” in interiorul meu trairile de care m-am bucurat. Poate in timp gandurile personale se vor decanta si voi gasi caderea de a scrie si eu cateva randuri despre aceasta intalnire. Insa as vrea sa aduc deocamdata marturie  aici faptul ca Parintele Arsenie Boca a fost cu adevarat “o lumina” in viata familiei regale a Romaniei, si mai ales in cea a mezinei cuplului Regina Maria si Regele Ferdinand, respectiv a Principesei Ileana (devenita peste ani Maica Alexandra de la Manastirea ortodoxa din Ellwood City, Pennsylvania, SUA). Intre fotografiile pe care le pastreaza doamna Daian, se gaseste una (pe care o reproduc mai jos, de pe net) care il arata pe Parintele Arsenie in vesmant alb si incins cu braul lat de piele, cu mana in sold, asezat langa o colonada. Fotografia a fost facuta la Castelul Bran, si poarta pe spatele sau scrisul Parintelui Arsenie, dedicatia catre nepoata sa si locul si data fotografiei. Esta datata 10.XI. 1946, la Bran.

Parintele Arsenie la Castelul Bran, 10 noiembrie 1946

Nu stim cu precizie cand si cum a intrat in viata Principesei Ileana, dar si a Regelui Mihai si a Reginei-mama Elena, Parintele Arsenie, spre calauzire duhovniceasca. In cartile pe care le cunosc, personal am gasit doua sau chiar trei variante, insa nici una foarte clara.  Mai mult chiar, in Procesul verbal de interogatoriu al parintelui de la 5 octombrie 1955 dat la securitate, afirma ca Principesa Ileana a venit la Sambata pentru prima oara in vara lui 1947, “ca sa cunoasca manastirea, sa ma cunoasca pe mine si sa-mi asculte predicile mele“ (mai multe detalii, aici). Ori pe verso-ul fotografiei pastrate la Doamna Zoe Daian, Parintele datase anul 1946, cand vizitase castelul Bran, desigur, la invitatia Principesei.

Dupa cum se stie de-acum fara dubii, la 27 iunie 1947, Parintele Arsenie Boca – pe atunci inca staret la Manastirea Brancoveanu  de la Sambata de Sus, a revenit la Bran pentru sfintirea capelei de langa castel, unde Principesa Ileana se ocupase sa pregateasca locul de veci al inimii mamei sale, Regina Maria a Romaniei (trupul se pastreaza alaturi de al Regelui Ferdinand, la Biserica Manastirii Curtea de Arges). Principesa mostenise Castelul de la Bran incepand cu iulie 1938, cand a murit Regina Maria, iar in 1940, imediat dupa cedarea Cadrilaterului, s-a ocupat ca inima Reginei Maria sa ajunga la Bran, adusa fiind de la Balcic, acolo unde fusese initial depusa, la dorinta testamentara a reginei. Parintele Arsenie Boca a fost cel care a fost ales pentru a face slujba de sfintire a capelei de la Bran, de catre Principesa Ileana.

Cert este de asemenea faptul ca pana astazi in bisericuta veche a Manastirii de la Sambata unde a pastorit Parintele Arsenie, se pastreaza tabloul votiv al Regelui Mihai al Romaniei (link aici), si sunt numai 3-4 locuri in tara, unde asemenea fresce au rezistat perioadei comuniste.

In august 2013 a aparut in presa, dupa stiinta mea, cea mai noua fotografie scoasa din arhive, in care este prezent Parintele Arsenie Boca. In acea fotografie apare insa in apropierea Principesei Ileana, imbracata in costum national. Ziarul “Lumina” din 14 august 2013, sub semnatura lui Adrian Nicolae Petcu, publica articolul insotit de aceasta fotografie (pe care o preiau mai jos din sursa amintita), si o dateaza ca fiind din 15 septembrie 1946, cu prilejul resfinţirii Bisericii „Sfânta Treime“ din Braşov. Parintele Arsenie este cel din dreapta, cu privirea in jos.

Sursa fotografiei si textul insotitor: aici

Dupa ce Principesa Ileana a fost silita sa paraseasca Romania, in primele zile ale lui ianuarie 1948, dupa abdicarea nepotului sau, Regele Mihai, “destinul” a facut ca pianul din castelul Bran sa ajunga chiar la familia unchiului Parintelui Arsenie (in fapt aici la unchiul sau si-a vietuit adolescenta, dupa divortul parintilor parintelui), care era tatal Doamnei Zoe Daian (povestea “intamplarii”  despre pianul regal, mi-a spus-o Doamna Daian). Acel pian vienez, pe care cantasera Regina Maria, si apoi Principesa Ileana, avea sa fie pianul pe care Parintele Arsenie, in jurul anului 1950, avea sa cante el insusi, cel putin o data (o alta “intamplare minunata” prin care un neinstruit in pianistica, asa cum era Parintele, putuse interpreta magistral o partitura la pian, vazuta pentru prima oara…). Acel pian este pastrat si azi, cu drag si sfintenie, in casa nepoatei sale, si am avut nespusa bucurie sa il ating si sa-i aud sunetele…

Inchei cu un mic extras dintr-o scriere a Parintelui Arsenie Boca, ce se gaseste prinsa in volumul “Cuvinte Vii” (Ed. Charisma, Deva, 2006), scriere datata 30 decembrie 1949, la Prislop, purtand titlul “Ca de la sine inteles“:

“… Iisus vrea ca fapta buna sa izvorasca natural dintr-o natura buna, intr-un chip dezinteresat, cum creste bobul de grau si cum izvoraste apa din stanci, fara sa se preocupe de bunatatea lor. Fapta buna e buna numai daca e acoperita de smerenie. (Nu de fatarnicia smereniei sau de interes acoperit.) Smerenia e ca dragostea: nu cauta ale sale. ‘Vreau ca omul sa fie bun, chiar daca n-ar fi Rai sau Iad.’ Cuvantul acesta a fost interzis pe vremuri (Charron, 1541-1603), din cauza spiritului sceptic care domnea in filosofia timpului, dar adevarul lui ramane: vointa unei naturi bune, care sa faca binele ca pe-un lucru de la sine inteles. O natura buna (imbunatatita) isi simplifica de la sine principiile si ingradirile. Omul s-ar apropia de natura originara, a carei icoana printre noi, numai copiii o au.“

---