anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Cealalta…Noica

on December 23, 2013
A Noica

Domana Alexandra Noica Wilson, 2013

Despre fiica filosofului Constantin Noica, doamna Alexandra Noica Wilson (acum in varsta de  69 de ani), aflasem de la Parintele calugar Valerian, cel care pastoreste Schitul de la Paltinis, sub aripa caruia salasluieste, singuratic, mormantul filosofului (link aici). Doamna Alexandra Noica vine anual din Anglia, la Paltinis, la mormantul tatalui sau.

De curand, langa Schitul de la Paltinis a fost deschis Centrul pastoral-misionar „Sfântul Ierarh Andrei Șaguna”. La 27 noiembrie 2013 centrul a gazduit prima consfatire in vederea reinvierii Cercului de la Păltiniș (care functiona in anii cand Constantin Noica locuia acolo si il coordona), prin care “se dorește reînnodarea unui vechi și fructuos dialog între laicatul intelectual și teologi” (despre acest eveniment si despre comemorarea filososfului Noica din 2013, am scris si eu, aici).

DSC02660

Filosoful Constantin Noica si fiica sa Alexandra Noica Wilson

Aseara (22 decembrie 2013), in cadrul emisiunii jurnalistei Carmen AvramIn Premiera” (de la Postul TV Anetna3), am putut viziona un film minunat, realizat in Anglia, la Exeter, la casa doamnei Alexandra Noica. Filmul a prezentat aminitiri de suflet depanate de fiica filosofului si fotografii de familie. Filmul, purtand inspiratul titlu “Noi, ca romani” este o transpunere video a unei parti a bagajului de stari, ganduri si memorii ale Alexandrei Noica-Wilson cuprinse in cartea sa anterioara “Treziti-va, suntem liberi!. Amintiri“, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2007.

Alexandra Noica este sora Parintelui calugar Rafail Noica (pe numele sau laic Razvan), ei fiind cei doi copii ai filosofului Constantin Noica si ai englezoiacei Wendy Muston. Datorita activitatilor sale anti-comuniste, in 1958 Constantin Noica era arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică, cu confiscarea întregii averi. Alături de el au fost arestați toți participanții la seminariile private organizate de Constantin Noica la Câmpulung (unde avea dealtfel domiciliu fortat), iar lotul lor va purta la proces numele de “grupul Noica”.

La 16 septembrie 1955, cu trei ani inainte de arestarea sa, Constantin Noica si-a vazut in sfarsit eliberata familia – sotia si cei doi copii luand in sfarsit drumul occidentului, spre a se afla acolo in siguranta (divortul avusese loc inca din 1948, din dorinta de a-si putea feri si elibera familia). Din 1949, dupa divortul convenit si asumat de soti, Constantin Noica va avea domiciliu obligatoriu la Cîmpulung-Muscel, în timp ce Wendy va rămîne la periferia Bucureştiului, în satul din pădurea Andronache, unde va sta alături de copii în casa de vară pe care Noica apucase s-o ridice la sfîrşitul războiului. La data parasirii Romaniei (16 septembrie 1955), fiica – Alexandra avea 11 ani, iar fiul, Razvan (Parintele Rafail) avea 13 ani. Plecau spre Londra, trecand prin Viena, cu trenul. Cand trenul a ajuns, dimineata devreme, in gara din Viena, cei doi copii adormiti au auzit glasul puternic al mamei lor: Treziti-va, suntem liberi! Erau de partea cealalta a Cortinei de Fier…

suntem liberiConstantin Noica a executat la inchisoarea Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964. Ultimii ani din viață, începând cu anul 1975, Constantin Noica și i-a petrecut la Păltiniș lângă Sibiu, locuința lui devenind loc de pelerinaj și de dialog  socratic pentru admiratorii și discipolii săi. A incetat din viață la 4 decembrie 1987, fiind inmormantat langa Schitul din Paltinis.

DSC02666

Sotia lui Constantin Noica – Wendy (mijloc) si copiii lor, Alexandra si Razvan (actualmente Parintele Rafail)

Mama l-a cunoscut pe tata cînd el avea zece ani şi venise cu familia la munte pentru ‘a schimba aerul’, aşa cum era obiceiul în timpurile acelea. Au rămas prieteni toată viaţa, în ciuda încercărilor prin care au trecut mai tîrziu, în regimul comunist. Mama l-a familiarizat pe tata cu muzica lui Bach; iar după căsătoria lor, petrecută în noiembrie 1933, obişnuiau să traducă împreună romane din engleză în română. De asemenea, au lucrat la romanul lui Dickens, Bleak House. Însă mult din ce-ar fi putut să fie între ei a fost curmat odată cu instalarea regimului comunist în România. Tot atunci părinţii mamei mele s-au mutat în sudul ţării, la Chiriacu, unde părinţii tatălui meu aveau pămînt şi o casă despre care voi vorbi ceva mai tîrziu.” (extras din cartea “Treziti-va, suntem liberi!” , p. 29)

Reintalnirea filosofului cu Wendy s-a petrecut în timpul stagiului militar de un an de la Batalionul de Vînători de munte din Sinaia (1931-1932), iar casatoria lor s-a realizat in 1933.

DSC02702

Constantin Noica, in anii senectutii…

In copilarie, anii ’40, fratii Noica au invatat lucruri care i-au marcat existential: “În acei ani, toţi duceam o viaţă dublă: în public ne purtam potrivit uzanţelor comuniste şi abia acasă deveneam în sfîrşit noi înşine. Numai cine a trecut prin asta poate înţelege cît de im­portanţi erau în vremea aceea prietenii. Faptul că exista lîngă tine un om cu care puteai vorbi neîngrădit despre orice, oricît de delicat ar fi fost subiectul, re­prezenta un veritabil refugiu psihologic într-o ţară a cărei atmosferă publică devenise sufocantă. Noi eram doar nişte copii de şase, şapte ani, care abia începuserăm să mergem la şcoală, şi totuşi ni se spunea acolo că doctrina comunistă era singura capabilă să salveze omenirea şi că noi, generaţia următoare, ţineam viitorul patriei în mîinile noastre. Iată că aceste lozinci mi s-au întipărit foarte bine în minte, din moment ce mi le amintesc şi acum…”  p. 103)

Călătoriile lui Constantin Noica în Occident, au fot suportate finaniciar de Wendy sau de copiii sai. Au fost vizite rare (in total trei) dar nespus de dragi. Despre ele isi aminteste in cartea sa si a povestit si in filmul lui Carmen Avram, doamna Alexandra Noica: “Autorităţilor comuniste le era teamă de un singur lucru: de răsunetul mediatic pe care l-ar fi putut avea atrocităţile comise de ele. Din acest motiv, orice ecou occidental stîrnit de un caz de abuz politic în ţările comuniste avea drept reacţie o uşurare a regimului de detenţie, iar în unele cazuri chiar eliberarea deţinuţilor şi expulzarea lor în Occident. Nu a fost însă cazul tatei. El a fost eliberat în 1964, odată cu amnistia generală a deţinuţilor politici din România: şi nu i s-a permis să ne viziteze în Anglia decît tîrziu, în 1972. […] I s-a mai permis să revină în 1977 şi în 1983.” (extras din cartea “Treziti-va, suntem liberi!”, pp. 48-49).

Toate fotografiile (de mai jos si de mai sus) care poarta in baza titlul “Noi, ca romani” sunt realizate dupa cele prezentate in filmul aminit din emisiunea “In premiera“, prezentat in seara de 22 decembrie 2013 la postul TVAntena 3. Mai jos apare Constantin Noica in vizitele sale in Anglia, Alexandra Noica si Razvan (devenit monahul Rafail) – in tinerete; copiii din fotografiile de mai jos sunt nepotii  filosofului, copiii doamnei Alexandra:

Un episod ce mi s-a întipărit în minte, lăsîn­du-mi o impresie înfiorător de solemnă, s-a petrecut la ultima lui vizită, în 1983, cînd mama a dorit să ascultăm împreună Simfonia a 4-a de Mahler, una din piesele ei preferate. Şi astfel, după ce copiii mei au adormit, am rămas doar noi trei, aşezaţi în linişte, în sufrageria preschimbată pentru o vreme în sală de concert, în acordurile simfoniei lui Mahler. A fost un moment unic. Muzica se revărsa şi nimeni nu rostea nici un cuvînt. Eram toţi trei într-o armonie perfectă… Am simţit atunci că vreau să păstrez şi să preţuiesc acel moment pentru tot restul vieţii, să simt mereu lîngă mine apropierea nerostită a iubiţilor mei părinţi.” ( extras din cartea “Treziti-va, suntem liberi!”,p. 51)

DSC02693

Constantin Noica la Paltinis, in casuta sa (vila 23), la “masa de lucru” – in fapt o planseta de lemn tinuta pe genunchi, in anii sai din urma

Atat cartea Alexandrei Noica-Wilson, cat si filmul prezentat aseara, indica in persoana fiicei – ‘cealalta Noica’ –  o persoana calda, senina si onesta, depanand cu mare dragoste  si mare condescendenta amintiri despre tatal sau, cu modestie si simplitate desavarsita, creionand atat de personal uriasa personalitate a culturii romanesti care a fost parintele sau. Am remarcat in mod special un cadru din film in care Alexandra Noica arata masa din casa sa unde a stat tatal sau in ultima lui vizita in Anglia. Acea masa (foto mai jos) este atat de draga fiicei…

DSC02677

Advertisements

2 responses to “Cealalta…Noica

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: