anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Limite…

on December 8, 2013

iarna

Deci, daca avem norocul ca insasi ratiunea noastra sa ne trezeasca spre resorturile metafizice ale spiritului nostru, aceasta se petrece printr-un act de smerenie a ratiunii, cand isi recunoaste cinstit marginile, vicleniile si incapacitatea sa de a ne da prin ea, sau prin noi insine, pacea si echilibrul in fata fortelor raului si a magiei haosului. Raul, nebunia si haosul nu sunt literatura: sunt realitati, care uneori izbesc frontal si cauta sa inghita relativul tau echilibru. Vezi clar, uneori cu luciditate unica in viata, ca ‘dintr-asta’ numai Dumnezeu te poate scapa. Iar pe Dumnezeu il ai sadit, ‘inoculat’, latent, in structura ta spirituala. Tu esti altoit cu un Om-Dumnezeu, absolut superior conditiei tale pamantesti. Prin aceasta si tu esti un fiu al lui Dumnezeu, dar nu stiai acest lucru, nu venisesi in nici o imprejurare care sa-ti depaseasca puterile naturale, iar Cineva din tine sa faca totusi imprejurarea necazului inofensiva. E clar ca numai Dumnezeu e mai presus, adica e mai tare decat orice rau, nebunie sau haos. Iar aceasta putere, prin El, ne-a dat-o si noua. Ne-a dat adica si noua puterea sa fim fiii lui Dumnezeu. Daca cineva e constient si traieste aceasta evidenta interioara si pe celalalt plan al existentei, unuia ca acela nici un rau nu i se mai poate intampla.”
***
“Credinta e un risc al ratiunii; dar nicidecum o anulare, ci, dimpotriva, o iluminare a ei. E o absorbire a sufletului intr-un dincolo al lumii acesteia, in modul divin al existentei. Constient de aceasta dezmarginire, fara sa fii mort deloc si in lume, experiezi, traiesti, la intensitati nebanuite, sentimentul libertatii spiritului. De fapt la mijloc e o inviere a spiritului pe planul si la nivelul ratiunii divine a existentei in general si aceasta o traiesti ca o eliberare din temnita si teroarea acestei lumi sensibile. Acum scapi de frica. Lumea nu se mai poate atinge decat de temnita ta biologica; – noua ta realitate, de o evidenta absoluta, scapandu-i cu desavarsire. Acestea sunt cuprinse in cuvantul lui Iisus: ‘Eu, Adevarul, va voi face liberi!’ si ‘Nu va temeti de cei ce ucid trupul – care nu plateste nimic (in sine) – si mai departe nu pot sa faca nimic!’ Deci cand imprejurarile te aduc in situatia sa vezi limitele ratiunii, cataclismul in fata, puterile raului dezlantuite, nu tremura caci nu esti singur: este Cineva nevazut de tine, in tine, care stavileste haosul, iar pe tine te creste mai presus de om, imprumutandu-ti si tie nimbul divinitatii.

Pasaje din scrierea “Desavarsirea – finalitate a omului“, cuprinsa in cartea “Cuvinte vii” a Parintelui Arsenie Boca.

Advertisements

2 responses to “Limite…

  1. In Tacere says:

    Reblogged this on În Tăcere.

  2. adorcristy says:

    Reblogged this on Cristian Adoroaei's Blog.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: