anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Comuna cale a misticii crestine: Parintele Arsenie Boca si Nichifor Crainic

on November 25, 2013

N. CrainicNichifor Crainic (1889-1972), ilustru teolog, scriitor, om de cultura si om politic, a fost caracterizat de poetul si filosoful Lucian Blaga (in mai 1941, la primirea ca membru in Academia Romana a lui N. Crainic), astfel: “Invazia teologica in cultura romaneasca postbelica – inteleg penetratia ei masiva si profunda – va ramane totdeauna legata de numele lui Nichifor Crainic. […] Teologia ortodoxa a devenit sare a culturii romanesti de astazi datorita precumpanitor  activitatii sale literare […]. Ceea ce Crainic a intreprins timp de douazeci si cinci de ani pentru renasterea spiritului ortodox ramane fara pereche in analele vietii noastre literare.

Legatura Parintelui Arsenie Boca cu Profesorul Nichifor Crainic, este una care inca nu s-a subliniat suficient.

Influenta cursurilor de mistica audiate de tanarul licentiat in teologie si student la Facultatea de Arte Frumoase,  Zian Valean Boca, in anii 1935-1939, la Facultatea de Teologie din Bucuresti, prelegeri sustinute de profesorul Nichifor Crainic, a fost determinanta! Intr-un interogatoriu de mai tarziu, din 1955, al lui Nichifor Crainic (pastrat in dosarul sau din arhiva CNSAS), acesta aminteste de intalnirile de la cursurile sale cu studentul Zian Boca, aratand ca de pe atunci devenise doritor sa mearga sa se desavarseasca la manastirile din Muntele Athos si ca legaturile avute “au fost de natura pur intelectuala, ca de la un profesor mai batran la un tanar care cerea adesea lamuriri in chestiuni teologice sau imi comunica experientele de viata duhovniceasca pe care le traia.” (conform cartii “Parintele Arsenie Boca – o biografie. Si cartile au fost deschise.” – de Florin Dutu, Ed. Floare Alba de Colt, 2013, pag. 88-89). Legatura tanarului Zian Boca cu discipolul sau s-a sudat pe taramul impartasirii trairilor si aprofundarii misticismului ortodox. Dealtfel, Parintele Arsenie avea sa fie numit mai tarziu, in depozitiile ce se vor aduna in dosarul sau de urmarire, “legionar mistic“, deci nu un simplu legionar… Nichifor Crainic, pe de alta parte, se gasea in relatii foarte bune si colaborare de exceptie cu Parintele Dumitru Staniloae, cel pentru care tanarul diacon Zian Boca avea sa aduca de la Athos, in 1939,  transcrierile Filocaliei, si cel alaturi de care va trudi la traducerea si aparitia primelor patru volume ale acestei carti in tara noastra. Peste ani, Parintele Arsenie va aminti in mai multe randuri ca a fost o pierdere grozava scoaterea cursurilor de mistica din programa de invatamant a facultatii de teologie.

coperta misticaIn lucrarea Arhid. Prof. Ioan I. Ică jr. , “Nichifor Crainic“, Revista Teologica, nr.1/2010, pag.7-22, se arata ca, la Teologia din Bucuresti, Nichifor Crainic a sustinut, in  1933-1934 cursul de de „Elemente de teologie mistică”, iar apoi  cele două cursuri capitale de mistică ortodoxă în 1935-1936 şi de mistică germană („Magistrul Eckart şi şcoala sa”) în 1936-1937, cursuri ce constituie esenţialul operei teologice a teologului-scriitor Nichifor Crainic. Nemulţumit de depoziţia lui Nichifor Crainic în procesul lui Corneliu Zelea Codreanu, Armand Călinescu va include insa, drept represalii, catedra acestuia pe lista posturilor universitare raţionalizate la sfârşitul anului 1938, printr-o lege specială aprobată de prim-ministrul patriarh Miron Cristea, care a suprimat astfel catedra de teologie ascetică şi mistică. Cursurile de mistica a acelor ani au fost de curand tiparite in premiera, la Ed. Deisis din Sibiu – 2010 (foto alaturata).

Relatia Parintelui Arsenie Boca cu profesorul sau nu va inceta nici dupa 1940. In anii grei ce  vor urma, ucenicul va pune in aplicare invatatura si crezul sau, punandu-si viata si libertatea in pericol – pentru salvarea libertatii Profesorului Crainic. In 1943, vara, va incepe urmarirea, de la distanta, a activitatii Parintelui Arsenie Boca, suspectat de colaborare cu Miscarea Legionara. Pe de alta parte, la 15 octombrie 1944, Nichifor Crainic afla din ziare că se află pe lista  venită de la Moscova a criminalilor de război şi era sfătuit să rămână ascuns. A inceput adapostirea prin diferite case din Sibiu (cu ajutorul Parintelui Dumitru Staniloae), avand un act de identitate fals, sub numele de Ion Vladimir Spânu, negustor de cherestea, refugiat bucovinean. Sub acest nume avea sa pribegeasca in Ardeal aproape trei ani de zile (pana in luna mai 1947). În preajma Craciunului avea sa publice, sub numele de Victor Mărginaş,  un colind, în paginileTelegrafului Român

In ianuarie 1945, Nichifor Crainic pleaca din Sibiul devenit nesigur, ascunzandu-se pentru circa 3 luni de zile la  Manastirea Brancoveanu de la Sâmbăta de Sus, unde staret era Parintele Arsenie Boca, si face aceasta cu ajutorul direct al parintelui, dincolo de aprobarea Mitropolitului Nicolae Balan, care refuzase sa-l primeasca pentru convorbire pe Nichifor Crainic. Riscanta misiune de deplasare de la Sibiu la Sambata este prezentata de insusi Nichifor Crainic – in a n crainic copertasa carte “Memorii – vol II – Pribeag în tara mea. Marturii din închisoare. Memoriu. Raspuns la actul meu de acuzare“, Bucuresti, Muzeul Literaturii Române si Editura Orfeu, 1997 (abia in 1997 a vazut lumina tiparului aceasta carte! Acest volum de memorii a fost redactat de Crainic in perioada anilor 1963-1964). Episodul, preluat din volumul de Memorii, este prima oara cules si reprodus intr-o carte despre Parintele Arsenie Boca de catre Parintele Nicolae Zian Streza, in a sa lucrare “Catsime ale Pr. Arsenie Boca pe Muntele Athos”, Ed. Credinta Stramoseasca, Iasi, 2008).

In iarna 1944/1945, Parintele Arsenie avea sa il transporte si sa il adaposteasca in clandestinitate pe Profesorul Crainic, la Manastirea de la Sambata, chiar in vila Mitropolitului Nicolae Balan de la manastire. Atat episodul aventurii evadarii din Sibiu catre Sambata, cat si modul cum era receptat Parintele Arsenie de Profesorul Crainic cat si de cei in satele din zona, care vor deveni personaje ale acestei aventuri, sunt prezentate exceptional in volumul de Memorii ale lui N. Crainic:

In Sibiu nu se mai putea ramane. Raziile controalelor romani-sovietici se inmulteau. Se cautau sasii capabili de munca, se imbarcau in trenuri si se expediau la minele de carbuni din Ucraina. Trec peste aceasta tragedie alcatuita din sinucideri, din copii nevarstnici si nevolnici, ramasi fara parinti, care mureau parasiti fortat, fara grija nimanui. De groaza, tinerele sasoaice, traite pana atunci in orgolioasa lor izolare de cetate medievala, se maritau peste noapte cu romani ca sa se poata salva din moderna robie a Babilonului.

Toate iesirile orasului erau baricadate de controale sovieto-romane. Oricine intra sau iesea trebuia sa se justifice cu acte. Problema era cum sa ies din oras? Nu vreau sa zic ceea ce s-ar cuveni sa zic, dar solutiile veneau totdeauna ca de la sine. In cazul de fata mi-a dat-o lelea Paraschiva, o taranca din Arpasu de Jos. […] Stia doar ca sunt profesor si avea mare respect pentru aceasta indeletnicire. Uitasem sa spun ca lelea Paraschiva citea Biblia si, spre deosebire de inalt Preasfintitul Nicolae Balan, avea curajul faptelor bune. Cunostea pe soferul unui camion de marfa, care transporta zilnic branzeturi de la Fabrica Lica din Sibiu la Brasov. Camionul era inchis ca un vagon.

Era o zi cu soare rasfrant pe zapada stralucitoare, cand ne-am prezentat la fabrica, eu, lelea Paraschiva si un calugar (Arsenie Boca), fost student al meu, de la Manastirea Sambata de Sus. Camionul tras la scara se incarca cu lazi de branzeturi. pentru a nu da de banuit, am fost poftiti sa vizitam fabrica. Explicatiile intrau pe o ureche si vajaiau pe cealalta. Faceam o aventura foarte riscanta. cand, in sfarsit, a fost gata, ne-am urcat in fundul camionului cu lazi, usile de lemn s-au inchis si s-au incuiat si am pornit. Mai era un tanar necunoscut cu noi. In imprejurari ca astea il suspectam cate trei. Cred ca mai fierbinte decat toti se ruga lelea Paraschiva. In camion era intuneric bezna. Aveam impresia ca sunt o oala care fierbe in clocot. […] Deodata camionul s-a oprit brusc. Eram la bariere. S-au auzit cateva cuvinte straine, in clipa aceea cele mai odioase din lume. Am inmarmurit cu totii, si tanarul pe care il suspectam degeaba. In fata, langa sofer, erau inghesuiti sapte calatori. Ne gaseam in plin razboi. Trenuri putine, vehicule pe sosele raritati, incarcatura de calatori peste masura. A inceput controlul minutios al celor din fata […]. In clipa aceea mi-am zis: ‘Doamne, de s-ar ispravi odata!’ In exaltarea in care ardeam, s-a auzit o voce romaneasca:

– Ce aveti inauntru?

– Branza, ce sa avem!

– Da-i drumul!

Camionul a luat-o din loc cu viteza maxima. Vocea care a zis ‘da-i drumul’ mi s-a parut serafica. Eram salvat. Mi-am sters fruntea de naduseala. Alaturi de mine, calugarul, facea prin intuneric cruci de multumire.

Tanarului strain i se dezlegase limba. A inceput cu intrebarile. La fiecare ii raspundeam cu cate o tigara oferita.

– Iata-ne si branza, fratilor, zic eu, revenindu-mi in fire. Multe-am mai fost in viata mea, numai branza Lica nu fusesem. … Suntem noi, romanii, oameni rai? Uite dumneata, lele Paraschiva. Cine te-a trimis la mare nevoie? Uite soferul care ne-a inchis aici fara sa ma cunoasca, fara sa ceara ban: Uite pilitaiul acela care a strigat: da-i drumul. Crezi ca era asa de naiv sa nu stie ca in camion mai e si altceva decat branza? Fata de strainul de langa el s-a simtit roman si a dat comanda de plecare.

– E un suflu, zise calugarul, care vine de undeva de sus si la vreme de primejdie ne aminteste ca suntem frati.

Ne-am dat jos in Arpasu. Soferul suradea vesel ca ne-a trecut primejdia. Am poposit cateva ceasuri la o familie instarita, care ne-a ospatat. El lucrase ani de zile in America si trimisese bani acasa. Ea, sotia, ii sporise tinand carciuma. Era inca frumoasa, cu maretie in statura. Amandoi vorbeau plini de respect si dragoste cu tanarul calugar. Pe pereti icoane, pe masa Biblia, in raft carti de edificare sufleteasca. M-a lamurit ea indata: ‘Am tinut multa vreme carciuma, dar cuviosul Parinte ne-a sfatuit s-o lasam. Si am trecut de la tejghea la Sfintele Icoane. Trebuia s-o fac ca multa apa am mai turnat in vin si-n tuica.’ Vorbea cu o sinceritate cuceritoare, fara nimic din afectarea convertitilor de circumstanta. Te simteai bine in casa asta, invaluit in prietenie calda tocami fiindca erai strain. Recunoscandu-se ucenici, reflectau in suflet devotiunea tanarului calugar, care ii indruma si ei indeplineau orice le-ar fi zis sa faca.

Gospodarul casei a observat ca aveam o caciula de foca, nepotrivita pentru vreme si imprejurare. Nu stia cine sunt, dar era destul ca ma gaseam in tovarasia calugarului. M-a rugat sa facem schimb si mi-a dat pe a sa, de astrahan. Trebuia sa plecam si sa ajungem la Manastire, pana a nu se face ziua. Lelea Paraschiva ne astepta la poarta cu cei doi telegari impaturiti pe spinare. Noaptea era senin, zapada scrasnea sub picioare. Gerul cumplit […]. Manastirea dormea inca sub scanteierea polara a zapezii. E ctitoria mucenicului Constantin Brancoveanu ca si biserica principala din Fagaras. O vazusem cazuta in ruina cu pustiul in jurul ei. Zidurile abia mai sustineau o caciula de pamant […] E meritul lui Nicolae balan ca a restaurat-o. Dar cladirile noi, pe care i le-a adaugat, in loc s-o inchida in patratul traditional, sunt azvarlite la intamplare […]. Calugarul cu care am sosit a transformat-o, prin zelul sau focos, intr-un imens loc de pelerinaj. Pentru aceasta, el s-a luminat la Bucuresti si s-a stilat la Muntele Athos. Pelerinii, care sosesc cantand, cu zapada pana la piept, aduc ofrande enorme, cu care calugarii hranesc un catun sarac de sub munte si un orfelinat din Sibiu. Dar nu e momentul sa descriu lucrarea duhovniceasca de aici, in situatia de haiduc in care ma aflu.

Suntem intr-o camera luminoasa cu doua paturi paralele, acoperite cu cuverturi albe, matase, numite in partea locului straie. Pe masa, un paner cu o piramida de mere rosii.

– Stiti unde suntem aici? Chiar in vila mitropolitului. Asta e o camera de oaspeti. Daca el n-are curaj, am vrut sa va dau eu aceasta mangaiere (n.n. au fost spusele Parintelui Arsenie Boca). Mitropolitul n-avea sa stie niciodata ca i-am fost oaspete fara voie.”

Se pare ca in vremea cat a stat ascuns la Sambata, Profesorul Crainic s-a ocupat de “verificarea traducerilor din primul volum al Filocaliei” (conform cartii lui George Enache, “Părintele Arsenie Boca în atenţia poliţiei politice“, Ed. Partener, Galaţi, 2009, p.62).  Este posbil acest lucru, din perspectiva relatiei foarte apropiate dintre Profesor si Preotul Dumintru Staniloae, cel care efectua traducerea, dupa copiile efectuate si aduse de la Athos de Parintele Arsenie.

Peste ani, dupa eliberarea din inchisori, Nichifor Crainic il va vizita la Draganescu, langa Bucuresti, pe Parintele Arsenie care picta acolo magistrala sa opera ortodoxa in tempera. Profesorul de mistica avea sa spuna atunci, in 1971: „Ceea ce am admirat la Sfinţia Ta e că nu te-ai lăsat. Din zugrav de suflete, fericite să se modeleze după Domnul tuturor, iată-te zugrav de biserici, adică al celor ce poartă pe chipurile cuvioase reflexul desăvârşirii Fiului lui Dumnezeu. E o mare mângâiere, acum când nu mai ai prilejul să desăvârşeşti pe aspiranţi, să poţi mângâia cu penelul pe cei desăvârşiţi pentru a-i da pildă pe zidurile sacre. Mica biserică de la Drăgănescu are norocul să simtă pe zidurile ei zugrăvite predicile fierbinţi, pe care miile de oameni le ascultau la Sâmbăta de Sus. E o pictură nouă ca şi predica de atunci. Nimic întunecat în această primăvară care îmbracă cu plai înflorit bolţile bisericii. E o lumină de tonuri deschise către lume, ca spiritul şi chipul Mântuitorului coborât să ne aducă lumina de sus, ce iradiază din pictura Sfinţiei Tale. E un stil nou, e o pictură nouă, după viziunea nouă pe care o porţi în suflet” (Nichifor Crainic, 1971).

Rândurile faimosului teolog profesor, distins cu titlul Doctor honoris cauza al Universităţii din Viena, tipărite de monahia Zamfira Constantinescu în prima ediţie a Cărării împărăţiei (Deva, 1995) au avut darul să pună o oarecare stavilă celor care, invocând reguli pe care nu le-au înţeles în spiritul lor, au căutat, fie să treacă pictura Părintelui Arsenie Boca sub tăcere, cum s-a întâmplat la sfinţirea oficială a Bisericii de la Drăgănescu pe 2 oct. 1983, fie să o denigreze pentru noutatea viziunii. Probabil din 1983 datează eseul ‘Geneza picturii’, găsit printre manuscrisele rămase în chilia de la Sinaia, document revelator în ce priveşte gândirea teologală a Părintelui Arsenie Boca ( conform cartii: “Biserica de la Drăgănescu, “Capela Sixtină” a ortodoxiei româneşti”, Deva, 2005, p.15-19).” – comentariu de IsabelaVasiliu-Scraba, extras din articolul sau “Miracolul Bisericii de la Drăgănescu şi o profeţie a Părintelui Arsenie Boca“, 2011.

Un alt fapt notabil:

Fiica profesorului Nichifor Crainic, Fortuna Ioana (numita si Nini), nascuta in luna mai 1921 si căsătorită în 1946 cu inginerul Alexandru Cojan, a fost buna prietena cu Maica Zamfira Constantinescu – cea care, timp de peste 40 de ani, avea sa fie cea mai apropiata maica a Parintelui Arsenie Boca. Astfel, in 1976 Maica Zamfira avea in grija apartamentul Ioanei Fortuna (Crainic) Cojan, avand cheile casei cand prietena ei era plecata din Bucuresti (confrom unei note informative din arhiva CNSAS, indicata in cartea “Parintele Arsenie Boca – o biografie. Si cartile au fost deschise.” – de Florin Dutu, Ed. Floare Alba de Colt, 2013, pag. 254-255). Se dovedeste astfel ca si dupa moartea lui Nichifor Crainic cercul Parintelui Arsenie, prin Maica Zamfira, continua sa pastreze legatura cu familia fostului sau discipol, profesorul de mistica ortodoxa.

Advertisements

4 responses to “Comuna cale a misticii crestine: Parintele Arsenie Boca si Nichifor Crainic

  1. […] “Toată viaţa mea am să fiu profund recunoscătoare Maicii Teodosia (n.r. – cu numele de Zorica Laţcu până la intrarea în monahism) că m-a dus la Părintele Arsenie Boca, acest mare stâlp al credinţei ortodoxe române. Pentru că, în aceeaşi măsură în care era un strălucit creştin, Părintele Arsenie Boca era şi un foarte bun român. Ce să vă spun? În perioada în care l-am cunoscut era în plină glorie. Se putea numi, pe drept cuvânt, duhovnicul întregului Ardeal şi, prin extrapolare, al întregii Românii. Acolo la Sâmbăta l-am întâlnit şi pe Părintele Stăniloae, care avea să devină apoi unul dintre cei mai mari dogmaticieni ai timpului, şi pe Părintele Mladin. Ei mergeau la Sâmbăta cu regularitate. Părintele Arsenie Boca era numai lumină. Când cădeau privirile Părintelui Arsenie Boca pe tine simţeai, ştiai, nu ştiu de unde ştiai, nu ştiu cum simţeai, dar erai sigur că te priveşte lumina. Avea atâta lumină şi căldură în ochi, şi avea o asemenea privire încât aveai impresia că întregul cer, o infinitate albastră mă priveşte. Infinitul mă privea cu doi ochi albaştri de om. Asta era impresia pe care a dat-o celor mai mulţi Părintele Arsenie Boca: că te priveşte lumina. Tot sufletul plin de înţelepciune, plin de credinţă, plin de dragostea pentru om, toate astea erau în “flash”-ul privirii lui.E foarte greu să exprim lucruri care, de fapt, sunt de neexprimat. Sunt lucruri pe care numai le vezi, le simţi, ştii că sunt aşa, neavând nicio explicaţie logică pentru ele. E o trăire. Prezenţa Părintelui Arsenie Boca pentru cei care-l aveau alături era trăire. Te lua în iubire, te lua în lumină, erai în aura sufletului lui, care era lumină şi iubire. Să nu credeţi că era ceva foarte dulceag. Era foarte aspru. Dar asprimea lui era dulce. Te şi certa, cum a fost un moment în scurta mea trăire acolo la Sâmbăta. A fost un moment când mi-a dat un canon, când m-a pedepsit, când m-a certat, dar eram nespus de fericită. Cine a trecut prin ceva similar poate să înţeleagă cum este să fii fericit când te ceartă un om sfânt.” Fragment dintr-un interviu acordat de doamna Aspazia Oţel Petrescu revistei VEGHEA Cititi si Comuna cale a misticii crestine: Parintele Arsenie Boca si Nichifor Crainic […]

  2. […] Fragment dintr-un interviu acordat de doamna Aspazia Oţel Petrescu revistei VEGHEA Cititi si: Comuna cale a misticii crestine: Parintele Arsenie Boca si Nichifor Crainic Vedeti si: Autobiografia Parintelui Arsenie Boca data in fata organelor politiei comuniste la […]

  3. […] Recomandări: Comuna cale a misticii crestine: Parintele Arsenie Boca si Nichifor Crainic […]

  4. […] de cultura si teologi ai tarii noastre din perioada interbelica, Nichifor Crainic (cititi aici) – ale carui urme de trecere prin viata s-au vrut a fi cu totul sterse. Avem sansa sa nu fie […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: