anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

21 de ani de purificare… un exemplu extraordinar despre perenitatea sufletului uman!

on November 16, 2013
Pr Calciu si Pr. Justin

Parintele Gheorghe Calciu (stanga) si Parintele Justin Parvu (dreapta), Manastirea Petru Voda, octombrie 2006

Fotografia cu Parintele Justin Parvu, staretul Manastirii Petru Voda si Parintele Gheorghe Calciu, alaturati, o vazusem de mai multe ori, pe mai multe site-uri de Internet. Cel mai adesea, fotografia era redata numai de la piept in sus. In fapt, intreaga, ea arata cu totul altfel, cu totul atfel…  In fotografia alaturata se vad intregi. Este o fotografie din toamna anului 2006, fotografie de grup – o amintire de la Petru Voda de cand Parintele Calciu a mai venit sa vada o data Romania sa draga, stiind ca in curand va urca la Cer. Priviti-o! Priviti insa mainile celor doi!!! Acelea le-am privit eu ieri, si nu am putut decat sa tac si sa lacrimez. Cuvintele sunt de prisos…

Astazi la Manastirea Petru Voda s-a savarsit parastasul de 7 ani de la trecerea la Domnul a Parintelui Calciu, care odihneste in cimitirul manastirii. Nu am fost prezenta. Dar am stiut despre eveniment, si am dorit ca macar, de departe, sa rememorez una dintre cele mai zguduitoare si adevarate vieti si pilde umane despre care cunosc – cea a Parintelui Calciu.

Astazi, pe blogul sau, jurnalistul Victor Roncea aduce omagiul sau, alaturat cu documente spre vizualizare, Parintelui Calciu, in articolul “Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, sapte ani in Rai cu Marturisitorii Romani. Pomenire la Mormantul Parintelui Calciu de la Manastirea Petru Voda. IN MEMORIAM

A fost romanul care a avut cea mai lunga si infernala perioada de detentie din cati romani au fost. S-a spus si scris despre Sfintia Sa: “Iata-l pe omul care a fost in iad!” – si nu  a spus-o oricine, ci Mitropolitul Bartolomeu Anania, sfintia sa insusi, un alt om care a cunoscut ororile inchisorilor. (in Predoslovia cartii “Viata Parintelui Gheorghe Calciu“, Ed. Christiana, Bucuresti, 2007).

Iar Ioan Ianolide, in cartea sa “Intoarcerea la Hristos – document pentru o lume noua“, dedica un capitol intreg Parintelui Calciu, scris in prima parte a anilor ’80 (!), capitol intitulat “Preotul Gheorghe Calciu sau nebunia pentru Hristos“. Ioan Ianolide, el insusi un mucenic, frate de celula si prieten cu Valeriu Gafencu- “Sfantul Inchisorilor“, scria intre altele, despre Parintele Calciu: “Resorturi interioare pe care nu le poate realiza omul obisnuit – si care nu sunt descrise nici in literatura lumii, decat poate in prezentarile apocaliptice ale infernului – ii fac pe cei ce au cunoscut ‘reeducarea’ (n.n. – de la inchisoarea din Pitesti) sa se cutremure de forta sufleteasca a omului care a cutezat sa infrunte din nou fiara ce-l robise. El a iesit din iad si a avut curajul sa infrunte din nou iadul (n.n. prima perioada de detentie a Parintelui Calciu a fost cea a anilor 1948-1964 – deci 16 ani, iar a doua perioada a fost cea din vremea lui Nicolae Ceausescu, intre 1979-1984 – deci inca 5 ani, 5 luni si 20 de zile! Parintele Calciu a executat peste 21 de ani de detentie, cea mai lunga perioada dintre toti detinutii politic ai Romaniei.). Stia ca il asteapta caznele, dar si-a pus nadejdea in Hristos (n.n. detentia din perioada anilor 1979-1984 a facut-o in urma rostirii celor sapte ‘Cuvinte catre tineri‘ in Postul Mare al anului 1978, marturisind inca o data, deschis si fara teama pe Hristos si Evanghelia Sa, intr-o epoca in care ceilalti reveniti in lume din inchisorile comuniste, nu mai aveau forta sa o faca in acelasi mod). L-a primit pe Hrisos viu, divin, puternic – si asa a putut domina teroarea intiparita in fiinta si in sufletul sau. Chinul, durerea, groaza i-au patruns in oase, in minte si in suflet prin reeducare, dar preotul Gheorghe Calciu le-a smuls din el insusi, constient de perspectiva de a le infrunta din nou. Omul fuge de a repeta o mica suferinta, iar el a infruntat din nou teroarea nesfarsita a iadului, caci in temnita teroarea capata intindere nesfarsita si profunzime abisala. Fusese martirizat Hristos si el trebuia sa-L marturiseasca.

In 1985, eliberat din cea de a doua detentie de un an de zile, Parintele Calciu nu a mai avut nici o posibilitate sa ramana in tara, desi nu ar fi vrut niciodata sa paraseasca Romania – si daca nu avea familie ar fi ramas, cu orice risc… insa asa, a fost silit sa plece, a fost expatriat in SUA. La inceputul lunii august 1985 a ajuns pe taram american. In cartea “Viata Parintelui Gheorghe Calciu” sotia sa, preoteasa Adriana Calciu, isi amintea ca prima manastire vizitata de ei in America a fost “Schimbarea la Fata” din Ellwood City, Pensillvanya, acolo unde era stareta Maica AlexandraPrincipesa Ileana a Romaniei, fiica Reginei Maria si a Regelui Ferdinand : “Eu si parintele am iubit-o foarte mult pe printesa. Era trecuta de 80 de ani cand am intalnit-o. O femeie atat de buna si sfanta, iar din gura ei ieseau numai cuvinte de aur! ‘Spuneti-mi maica, si nu printesa!’, ne ruga mereu.

Parintele Calciu a plecat spre Romania la 25 septembrie 2006. Numai sfintia sa si fiica sa duhovniceasca, Maria Rosana (medic) stiau deja ca parintele avea cancer la pancreas. Aceasta forma de cancer evolueaza foarte rapid, asa incat, stiind ca sfarsitul este aproape, Parintele a venit sa-si ia ramas bun de la tara sa, pe care a iubit-o cum putini romani au facut-o. Unul dintre locurile unde a vrut sa ajunga in mod special, a fost  Manastirea de la Petru Voda, la fratele sau de temnita si prietenul sau, Parintele Justin Parvu. Cu acea acazaie avea sa isi exprime dorinta ca locul de veci – al sau si al sotiei, sa fie cimitirul manastirii.  Voia sa ramana langa prieteni, in curte romaneasca, in tara sa. Daca in viata nu a avut parte, macar dupa plecare, sa ramana cu trupul in pamant romanesc.

O criza puternica, in perioada sederii in tara, a facut sa fie internat de urgenta la Spitalul Militar din Bucuresti, unde a fost operat. Dupa 26 de zile de spitalizare la Bucuresti, a fost transferat cu avionul in SUA, la Spitalul Fairfax din Virginia. Acolo, dupa 6 zile de suferinta, a trecut la Domnul, marti, 21 noiembrie 2006, de sarbatoarea “Intrarea in Biserica a Maicii Domnului” la orele 12.30, imediat dupa terminarea slujbei Sf. Liturgie in acea zi de sarbatoare.

Una dintre nenumaratele amaraciuni prin care a trecut, poate ultima, a fost ca numai cu o zi inainte de trecerea Dincolo, a aflat ca inhumarea sa la Manastirea de la Petru Voda ii fusese interzisa. Totusi, dupa mai multe ore de asteptare, sufletul sau si-a gasit linistea, afland ca demersurile de a putea fi gazduit in somnul de veci la Petru Voda, fusesera pozitive. Astfel, mormantul Parintelui Gheorghe Calciu se afla in acest cimitir, strajuit rand pe rand de ceilalti romani mucenici ai inchisorilor comuniste, sub aripa de nadejde a Parintelui Justin, trecut si sfintia sa la Domnul, in iunie 2013. La Petru Voda a ramas in grija, de atunci incoace,  si preoteasa Adriana Calciu – dupa dorinta, implinita cu statornicie de Parintele Justin, a Parintelui Calciu.

CAM_8500

Mormantul Parintelui Calciu, Manastirea Petru Voda, septembrie 2009

CAM_8501

Mormantul Parintelui Calciu, Manastirea Petru Voda, septembrie 2009

Parintele Calciu – cuvant cutremurator despre perenitatea sufletului uman, caci vine de la un om trecut prin experienta iadului! (citat de pe coperta-spate a cartii “Viata Parintelui Gheorghe Calciu“):

Cititorule, Cele spuse aici sunt o confesiune. Daca pe parcursul paginilor care urmeaza nu te voi purta prin tot labirintul sufletului meu, o fac pentru a te cruta. ceea ce vei citi aici este o aventura teribila si sfasietoare, dar o aventura in spirit. Sa nu pui mare pret pe macelurile carnii, nici pe nebunia noastra temporara sau definitiva, nici pe foame, nici pe bataie, nici pe moarte. Trupul are memorie scurta. Carnea doare, dar apoi uita. Dar sufletul, nu. Si stiu ca am vazut batai si orori, orori suferite de altii, care m-au durut si m-au spulberat, m-au spulberat mai mult decat propria mea suferinta. Securitatea, cand a incercat sa ne distruga, a stiut ca la un moment dat sufletul nostru va ceda. Au crezut ca daca trupul este chinuit pana dincolo de limitele rezistentei umane, sufletul este desfiintat, si pot face cu el ce vor. DAR NU ESTE ASA. DACA UN MATERIAL SE RUPE, DACA UN LEMN SE RUPE, ESTE GREU SA-L MAI REFACI. INSA SUFLETUL, DACA ‘SE RUPE’, SA STITI CA SE REFACE. ASA CUM INMUGURESTE UN COPACEL SAU O RAMURA PE CARE AI FRANT-O, ASA INMUGURESTE SUFLETUL. Treptat-treptat, ne-am refacut. Iar cand am iesit de acolo, cand Domnul s-a milostivit sa ne scoata iar la lumina, ‘la invierea cea dintai’, eram puri. caci ne spalasera apele adancului si lacrimile noastre.

DSC06116

Mormantul Parintelui Calciu, Manastirea Petru Voda, aprilie 2013

DSC02120

Mormantul Parintelui Calciu, Manastirea Petru Voda, octombrie 2013

UPDATE 17 noiembrie 2013: Imagini de la parastasul de ieri, savarsit la 7 ani de la trecerea la Domnul a Parintelui Gheorghe Calciu, la Manastirea Petru Voda, pot fi vizualizate aici.

UPDATE 18 noiembrie 2013: Pe blogul scriitorului Razvan Codrescu a fost publicat un material privitor la desfasurarea parastasuului de la Petru Voda, pentru Parintele Gheorghe Calciu. Materialul este semnat de Lucian D. Popescu,  un cunoscut si prieten al Parintelui Calciu, participant la slujba de comemorare din 16 noiembrie. Este o fila admirabila si mirabila, de un  firesc suprem, dl. Popescu notand:  “Dar recunosc că nouă, celor pe care ne numea prieteni (n.n. Parintele Calciu), şi care înaintam pe drumul către Petru-Vodă, ne lipsea mai întîi cădura învăluitoare, umorul viu şi limpezimea certitudinii afective a prietenului nostru. Pentru că ceea ce ne purta la parastas, într-un loc atît de îndepărtat, nu a fost nimic legat de moarte, nici de admiraţia pentru “performanţă” şi, drept să spun, nici de evlavia pe care deja mulţi, cu îndreptăţire, o au pentru părintele Gheorghe. Pe noi ne duceau nuanţele lanului de grîu…Citind intregul articol aici, vom afla povestea intreaga a zilei de 16 noiembrie, parastasul de 7 ani al trecerii Dincolo a unui Mare Roman, a unui Mare Crestin…

Advertisements

6 responses to “21 de ani de purificare… un exemplu extraordinar despre perenitatea sufletului uman!

  1. Roncea.ro says:

    Va felicit pentru redarea integrala a fotografiei cu marii si dragii nostri Parinti. Intr-adevar, amanuntul remarcat de Dvs este impresionant. Emotionant…
    Dumnezeu sa-i aiba de-a dreapta Sa!
    Doamne, ajuta!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: