Inauntrul isi inchide obloanele,
Inafara se deschide cerului
Sau cerul coboara peste inafara
Lasand inauntrul ferecat siesi.
Privirea firii catre sine:
“e cineva în noi
pe care-l ucidem
trăind…”
Impasibila, toamna se rostogoleste peste timp…
Inauntrul isi inchide obloanele,
Inafara se deschide cerului
Sau cerul coboara peste inafara
Lasand inauntrul ferecat siesi.
Privirea firii catre sine:
“e cineva în noi
pe care-l ucidem
trăind…”
Impasibila, toamna se rostogoleste peste timp…
anomismia 
Ce frumos ! superb ! ….
imbratisari cu toata dragostea ! … imi era dor de dvs. ….
Cu drag si eu!!!…
minunat si inspirat…