anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Popas de inchinare la casa Parintelui Justin de la Petru Voda…

on October 4, 2013

Pasajele de mai jos sunt extrase din cartea “Parintele Justin Parvu – Viata si invataturile unui marturisitor“, de Gratia Lungu Constantineanu (Ed. Haritina, Iasi, 2008) si sunt cuvintele parintelui insusi. Le-am insotit de cateva fotografii facute cu doua zile in urma la Manastirea Petru Voda (jud. Neamt), unde Parintele Justin – sfantul romanilor, ne astepta si ne primeste cu aceeasi dragoste dintotdeauna, de dincolo de tricolor si de florile care-i presara locul de odihna.

Am dorit sa-mi arat recunostinta fata de neamul acesta pe care l-am iubit asa de mult, incat nu puteam sa am alta manifestare, decat sa doresc ca o ultima expresie a nevointelor mele, sa asez drapelul tarii mele sub streasina bisericii mari a manastirii, inconjurand biserica, pentru neamul jertfitor din 1948 pana in 1964. Este unica biserica din tara care este inconjurata de tricolorul romanesc, acele trei culori, pentru neamul nostru jertfitor de totdeauna.

Este greu de gasit, dar nu-ti trebuie prea multa bataie de cap ca sa recunosti un povatuitor duhovnicesc. Cel care cauta cu adevarat un povatuitor duhovnicesc, la momentul potrivit, il va simti. Sufletul simte cui trebuie sa i se incredinteze, caci Dumnezeu este Cel Care pune in inima dragostea fata de cel caruia ti-a randuit sa-i urmezi.

DSC02134

O zi de alta o deosebesc prin intrebarea pe care mi-o pun: Ce-am facut eu in viata mea personala si ce am facut pentru cei din jur? Omul nu traieste pentru sine, omul este binecuvantat sa traiasca pentru celalalt. Traind pentru celalalt, traiesti pentru sine. Eu nu am pus nimic personal, nimic care sa-mi dea o satisfactie mie, un orgoliu. Daca ajungi sa faci ceva duhovniceste pentru tine, esti o binefacere si pentru tine si pentru altul. Sacrificiul asta nu este chiar zadarnic. Trebie sa ai in vedere ca de la lucrurile cele mai simple pana la cele mai complexe, cand gandesti pentru altul, pentru cel de alaturi, in necaz sau nu, Dumnezeu iti da de cinci ori mai mult. Exemplul cel mai bun e chiar la manastire. Daca eu fac bine unui om azi, maine el va face bine la cinci oameni pe care ii intalneste. Daca eu hranesc un calator azi, el va hrani cinci oameni maine cu ceea ce lasa la manastire. Aceasta este multumirea si satisfactia mea, ca oamenii se ajuta si se sprijina unul pe altul, se hranesc unul pe altul si toti sunt satisfacuti. Oamenii care inteleg acest mod de trai, acest mecanism, nu pot sa fie niciodata rai sau egoisti, la manastire oamenii invata aceasta lectie a generozitatii, a darui catre celalalt. De asta zilele mele nu seamana intre ele, pentru ca mereu alte probleme si griji ma incearca. Dar satisfactia mea e ca oamenii care trec pe aici nu pot sa fie rai, nu devin mai rai, ci, multi dintre ei, se indreapta. Oamenii iau exemplu unul de la altul. Omul are atata sfintenie cata rugaciune are in el. Omul primeste sfintenie prin botez si o poate spori prin faptele sale. Prin mana unui om care daruieste ceva saracului si mana saracului care primeste banutul se creeaza o punte care duce la Dumnezeu. Puntea asta este fragila la inceput, dar prin perseverenta poate fi facuta temeinica. In manastirile noastre sunt multi traitori, multi calugari care se roaga pentru ceilalti, pentru lume. Omul se hraneste cu paine dar se mantuie cu rugaciune.

Memoria inimii imi spune ca tot ce exista este un dar ales. Inima este forta vitala care sustine existenta omului si toate inceteaza dupa existenta omului. Si atata vreme cat aici, in inima, se intalnesc cerul cu pamantul, aici sunt ingerul si demonul, aicea se creeaza toata existenta omului intre cer si pamant, in inima. Azi, oamenii traiesc pentru forma si sunt asa de timorati incat nici nu mai vor sa afle Adevarul, nicidecum sa-L mai apere. Suntem, tot mai slabi, mai obositi, mai tracasati de lumea aceasta interesata sa descompuna natiunile si viata noastra. Exista o continua tendinta de descompunere si o tendinta negativa asupra fiintei noastre spirituale, ortodoxe si solutia este sa ne pastram credinta in care ne-am nascut, in ciuda tuturor greutatilor.

Casa mea este acolo unde ma gasesc eu cu mine insumi si pot trai in Dumnezeu. Casa mea, bogatia mea sunt acolo, cum spune Mantuitorul: ‘… mama Mea si fratii Mei sunt cei care asculta cuvantul Meu.’ Dezlipit acum de starea asta materiala, pot spune ca aceasta casa a mea este acolo unde m-am nascut, am crescut si s-au legat de mine toate amintirile. Eu ma vad aici pe paraiele astea pe unde trecem acum cu masina, unde mergeam pe o cararuie pe sub cetina brazilor. Era un fir de parau plin de pastravi si intram pana la jumatate in balti dupa ei, desi erau pestii cei mai iuti si mai greu de prins. Prindeam trei, patru pestisori si mi se parea ca au valoarea pestilor lui Iisus impartiti multimii flamande.

Advertisements

2 responses to “Popas de inchinare la casa Parintelui Justin de la Petru Voda…

  1. intacere says:

    Reblogged this on In Tacere.

  2. […] Intai am urcat la manastirea de calugari de la Petru Voda, unde Parintele Justin se odihneste sub cetina presarata cu flori si sarutari si inchinari neincetate, in latura bisericii sale dragi. Abia ingenunchiata la mormant, am si primit semn de-ntampinare, in nevrednicia mea fara margini: aparuse brusc, parca de nicaieri, unul dintre cei mai apropiati ucenici ai parintelui din ultimii sai ani de vietuire pamanteasca – cel care a fost martorul si confidentul fiecarei batai de inima din viata aceasta trupeasca a omului care a fost Parintele Justin – ucenicul sau de ajutorare, Parintele Gurie. L-am privit pret de cateva minute inchinandu-se la mormant cu dragostea si dorul acela pe chip, care nu se pot descrie… Imparteam, in inchinare, din darul Parintelui, inclinarea fruntii si dorul, dar cat de mare trebuie sa fi fost dorul acestui ucenic al sau?… Aveam sa aflu ca nici macar obstea nu stia ca tocmai revenise din Israel… Iar eu, “ma nimerisem” acolo, chiar atunci. Asa ma-ntampinase Parintele Justin, pe care avusesem ignoranta indrazneala sa-l intreb, cand m-a primit, privindu-i ochii albastri: “Ce este iubirea, Parinte?”… In curtea bisericii de la Petru voda – liniste, in biserica liniste. Flori si ghivece inviorau mai mult ca pana acum tot locul. Am coborat apoi in cimitir. Pace… Crucile verzi, legamant peste timp ca fratii nu se uita nicicand. In ograda de jos a Parintelui Justin si-au cerut somnul de veci, in tihna si sub ocrotire neclinitita, Parintele Gheorghe Calciu, Radu Gyr, si-atatia altii. Numai ei, cu totii, stiu ce au impartit in anii cumpliti ai inchisorilor contra-nationale, despre care noi ne-nfioram numai citind. Ce stim noi?… […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: