anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Admirandu-l pe Dali (II): Teatrul-muzeu Gala & Savador Dali din Figueres, interiorul…

on September 22, 2013

O parte din fotografiile din interiorul Teatrului-Muzeu Dali din Figueres, mai jos. Pentru o introducere, cititi prima parte aici.

Innsotesc fotografiile cu doua texte, aparute la inceputul anilor ’60 (muzeul a fost deschis spre vizitare in 1974, dar Dali a continuat sa il amenajeze pana in anii ’80):

Atat de tipic realist, prin modul de functionare mintala a imaginatiei sale (cel putin), Dali este singurul dintre reprezentantii importanti care a reusit sa-si transforme experienta religoasa cotidiana “catolica, apostolica si romana” in materie artistica de cea mai buna calitate, capabila sa ramana fidela atat spiritului dogmei (asa cum o dovedeste intrevederea lui Dali cu Sanctitatea Sa Papa Pius al XII_lea), cat si spiritului suprarealist, cel putin in esenta, adica in mecanismul mintal al creatiei imaginative; acesta este un eveniment suficient de neobisnuit pentru a profeti ca, din intalnirea celor doua fenomene, egal de bogate si de dense in umanitatea lor cum sunt suprarealismul si crestinismul, se va naste, de buna-seama, o noua bogatie umana, la puterea a doua.

Se stia deja de cativa ani buni ca preocuparile religioase, mistice chiar, au castigat teren in existenta lui Salvador Dali. O dovedesc lecturile, intalnirile sale cu cei mai eruditi prelati ai Spaniei. Grundul permanent al preocuparilor si speculatiilor artistului de la Cadaques l-au constituit, in vremea din urma, marile texte mistice – Sfantul Ioan al Crucii, Sfanta Tereza de Avila, Ignatiu de Loyola, precum si cele mai complicate probleme ale teologiei. Rezultatul a fost, pe de o parte, “Le Manifeste mystique du surrealisme”, iar pe de alta, noua etapa in iconografia daliniana, atat de fericit numita de Michel Tapie “continuitatea daliniana”. In principal ea se axeaza acum pe doua teme: “Nativitatea” (1949-1951) si “Fecioara Mistica”, in care trebuie sa vedem incununarea celei dintai, apoi, dupa 1951, iubirea pentru Dumnezeu. Faptul ca resursele profunde ale imaginatiei originare a lui Dali nu au secat prin acest fel de angajare in constructiile verbale ale celei mai abstracte si mai putin platice dintre ontologiile religioase tine de marele miracol al inventiei daliniene.” (extras din eseul lui Pierre Roumeguerre, “Mistica daliniana fata in fata cu istoria religiilor“, 1963)

Intr-un dialog inregistrat in 1956 cu acordul lui, Salvador Dali imi spunea ca nimic nu-l stimuleaza mai mult decat ideea de Inger. Dali dorea enorm sa picteze cerul, sa patrunda boltile celeste pentru a intra in comunicare cu Dumnezeu. Pentru el, Dumnezeu e o idee inefabila, cu neputinta de concretizat. Poate ca, se gandeste el, aceasta o fi substanta pe care o cauta fizica nucleara. Pentru el, Dumnezeu nici nu e ceva cosmic, caci atunci ar fi vorba, imi spunea, de o limitare. In aceasta chestiune, el vede mai degraba o seama de rationamente contradictorii, imposibil de rezumat intr-o idee de structura. Catalan pana in varful unghiilor, Dali are nevoie sa atinga formele, or acesta e chiar caracteristic pentru ingeri. ‘ Cand eram foarte tanar, imi spunea Dali, am pictat un tablou cu ingeri.’ Apoi, in vremea din urma, se apleaca tot mai mult asupra temei Fecioarei, tocmai pentru ca Fecioara s-a urcat la cer prin puterea ingerilor. Iar Dali ar vrea cu tot dinadinsul sa afle secretul acestei Inaltari. In ce consta deci miscarea? (Asa ne vom lamuri si pentru ce intrebuinteaza el material nuclear in Inaltarile sale). Dali isi inchipuie ca protonii si neutronii sunt elemente angelice, intrucat, explica el, in trupurile celeste ‘se mai afla inca resturi ale substantei divine’ si asa se face ca unele fapturi imi par ‘atat de asemenatoare ingerilor.’ Rafale si Sfantul Ioan al Crucii. ‘Temperatura trupului lui Rafael e chiar temperatura aceea, mai degraba scazuta, a primaverii, care este si temperatura trupului Fecioarei si a Trandafirului.’ Si mai adauga, cu gravitate: ‘Am nevoie de un ideal hiperestezic pur. Sunt tot mai mult preocupat de ideea de castitate. Pentru mine, e o conditie esentiala a vietii spirituale.” (extras din eseul “Salvador Dali si lumea Ingerilor” – a lui Bruno Froissart, aparut in catalogul expozitiei lui Dali din 1960, de la Muzeul Galliera)

Advertisements

4 responses to “Admirandu-l pe Dali (II): Teatrul-muzeu Gala & Savador Dali din Figueres, interiorul…

  1. […] Figueres, acolo unde s-a nascut pictorul, acolo unde este uimitorul sau Teatru-Muzeu (link aici si aici), acolo unde a fost botezat, unde a copilarit si si-a trait adolescenta, si acolo unde isi are […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: