anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Am fost la Draganescu (II)

on September 5, 2013

Continui mai jos povestea primului meu drum la biserica de la Draganescu, inceputa aici.

Intrarea in satul Draganescu dinspre Buturugeni, m-a intampinat dezolant… Daca imi amintesc, la sfarsitul anilor ’60 parohia de la Draganescu era considerata de “categoria a III-a”, avand numai circa 200 de familii de enoriasi (conform spuselor preotului paroh de atunci, Savian Bunescu). Un sat necajit din vecinatatea capitalei. Nu stiu azi cat de mult a evoluat, dar din pacate, la intrarea in sat m-a intampinat imaginea de mai jos…

DSC00340

Am ajuns pana la urma la Biserica Sf. Nicolae, unde visam de o vreme buna sa ajung… acolo unde, intr-o modestie adanca, Parintele sfant Arsenie Boca a pictat 15 ani neintrerupt (1967-1982), si apoi a mai facut mici adaugiri ori corectii inca vreo 4 ani (1982-1986). Conform celor scrise, in 1988 a finalizat cu totul lucrarea si a fost ultima oara la Draganescu.

Inca din apropierea satului Draganescu, deja lumea ma intreba: “vreti sa ajungeti la biserica, nu?” Si ma-ndreptau catre intersectia cu cladirile abatorului. Imagini dezolante… Si totusi, biserica din Draganescu se afla chiar pe Strada Abatorului…dar bucuria este ca se gaseste pe marginea unui lac (de acumulare pe raul Arges) si ca pe tarmul lui, dincolo de gardul metalic al cimitirului bisericii, se gaseste un promontoriu amenajat frumos, cu banci pentru meditatie. Si cateva rate animeaza lacul ce pare parasit, selenar, sau cel putin asa mi-a parut mie in arsita uscata a verii. Paralel cu lacul este soseaua, de o parte a ei, catre lac, aflandu-se bisericuta si casele modeste, alaturate, din fotografia de mai jos. Bisericuta a pastrat gardul alb din prefabricate, specific multor comune din jurul Bucurestilor, asa cum se obisnuia inainte de 1989. Asa incat cred ca totul s-a pastrat exact ca pe timpul cand aici picta Parintele Arsenie Boca

DSC00345

Este un paradox adesea, ca locurile cu adevarat frumoase, cu adevarat scumpe, sunt mai-mereu impresurate de zone lipsite de atractivitate, urate, intristatoare chiar. Poate ca nu sunt obisnuita cu satele de campie, cu bisericile lor ingramadite pe strazi parca inadecvate, intr-un cadru neprietenos… Ma gandeam la Parintele Arsenie, care vietuise ani buni in zone montane – se nascuse pe un deal din apropierea vetrei satului Vata de Sus (jud. Hunedoara), iar apoi vietuise atat la Manastirea de la Sambata de la poalele Fagarasilor, cat si la Manastirea de la Prislop. Grea trebuie sa-i fi fost acomodarea cu atmosfera de la Draganescu, cu arsita campiei si cu zarea fara margini… Poate insa ca-i doar mintea mea prea umana incapabila sa inteleaga firea supraumana a Parintelui, si felul sau de a trai. Daca stau insa bine sa ma gandesc, tot la sfarsitul anilor ’60, ca si inceperea pictarii  la Draganescu, a inceput Parintele sa construiasca si asezamantul monahal de la Sinaia. Poate ca astfel, dorul nestamparat de munte, de atmosfera oxigenata si racoroasa a padurilor de conifere, dar si dorul de liniste, singuratate, retragere si reculegere in rugaciune, se putea stampara in lunile de iarna si primavara timpurie cand probabil locuia mai mult la Sinaia… Cativa brazi mari strajuiesc insa si azi la intrarea in biserica din Draganescu, poate ca au fost adusi aici chiar de Parintele Arsenie… Si clopotul din clopotnita alaturata intrarii in bisericuta, a batut de multe ori in anii aceia. Azi, porumbeii l-au napadit, asa cum se vede mai jos.

In vara lui 1967 Parintele Arsenie s-a ocupat de finisarea peretilor bisericii, si spre sfarsitul verii si pana in octombrie, a inceput prima pictura aici: pe cupola, Iisus Pantocrator. Nu era prima oara cand parintele se ocupa de pictura bisericeasca pe perete. Parintele facuse anul de practica de la terminarea facultatii de bellearte din Bucuresti, la Bixadul Oltului, unde impreuna cu profesorul sau a contribuit la pictarea bisericii de acolo. La inceputul anilor ’60 a pictat la Biserica Sf. Elefterie din Bucuresti, apoi la Biserica Boteanu. La toate aceste trei biserici avusese o contributie de mai mica amploare, dar venise timpul sa poata picta dupa propria traire duhovniceasca. Aceasta s-a intamplat la Draganescu, biserica-unicat in ortodoxia universala!

Dupa cum se stie, Maica Zamfira, cea care l-a urmat pe Parintele Arsenie mereu, avea pe sora sa preoteasa la Draganescu. Era sotia Parintelui Savian Bunescu, parohul. Iar bisericuta statea, abia finisata dupa renovare, nepictata la interior, atunci, in anii 1966-1967. Si-atunci,  prin mijlocirea Maicii Zamfira, Parintele Arsenie, pensionat fiind deja de la Patriarhie, unde lucrase ca pictor si emailator la Schitul Maicilor din Bucuresti – incepand probabil din 1960 (in 1959 fusese dat afara de la Manastirea Prislop, si apoi manastirea desfiintata), a fost de acord sa primeasca a picta o bisericuta a unui sat necunoscut din preajma Bucurestilor. Primise si acordul ierarhilor, caci satul acela, bisericuta aceea, nu prezentau interes… In 1967 deci, s-a inceput pictarea. Lucrarea in tempera, unica probabil in toata lumea ortodoxa, este, pe zi ce trece, tot mai impresionanta prin mesajul adanc si prin harul ce lucreaza aici, parca izvorand din pereti…

Conform spuselor Parintelui paroh de la Draganescu de pana in 2005, Savian Bunescu, Parintele Arsenie picta aici de primavara devreme (probabil aprilie-mai) si pana toamna tarziu (probabil octombrie). Avea nevoie de lumina si uneori de caldura. Lumina era cea mai importanta, atat din perspectiva picturala cat si din cea a vederii, caci vederea parintelui slabise si incepuse sa poarte ochelari fumurii…

In fotografiile de mai jos se observa pozitia bisericii fata de lac si promontoriul cu banci de pe langa gardul bisericutei.

DSC00364

DSC00369

Cele cateva fotografii de interior de mai jos, in care se intrevad parte din picturi, sunt realizate de mine din curte, din usa deschisa a bisericii. Neavand permisiunea sa fotografiez in interior, am surprins cateva imagini, inlcusiv cu un grup de pelerini ce venisera de la Pitesti, insotiti de preotul lor. Pentru fotografii detaliate ale unora dintre picturile Parintelui Arsenie, se poate vizualiza galeria foto a Fundatiei Parintele Arsenie Boca (link aici). Sunt si alte site-uri unde ele se pot gasi. Insa cei interesati indeaproape, se pot documenta in cartea Parintele Arsenie Boca: “Biserica de la Draganescu. Capela sixtina a ortodoxiei romanesti” (“O smerita marturisire de credinta exprimata plastic”) – aparuta la Deva in 2005 sub ingrijirea Parintelui Daniil Stoenescu. Privind pictura, multe se pot spune… Eu insa… asa cum am marturisit in partea I-a a acestui subiect pe o pagina anterioara, nu pot spune nimic mai mult, decat ca i-am vazut chipul Parintelui Arsenie pe tavanul pronaosului, intruchipat de pictura Sfantului Ioan Botezatorul. Si inca ceva: mergeti si vedeti, cuvintele sunt atat de mici, atat de mici…

In curtea bisericii, un mic altar de vara unde este adapostita o troita ridicata in amintirea parintelui paroh Savian Bunescu, care a slujit aici 62 de ani (pana in 2005) si in cea a parintelui Arsenie Boca, ce a pictat aici intre 1968-1988 (si a plecat la Domnul la 28 noiembrie 1989). Undeva in spatele gradinii bisericii, cateva cruci vechi de piatra si flori… Pe toate le-am privit cu gandul la Sfantul Ardealului, caruia ii placea sa colectioneze cruci vechi, obiecte de piatra dar iubea mult florile si gradinile.

Un document aflat pe peretele stang al pronaosului fata de intrare (foto mai jos) indica istoricul bisericii, si renovarea din anii ’60. Este specificat faptul ca pictura interioara a fost facuta de “Ieromonahul Arsenie de la Manastirea Prislop” in perioada 1967-1982, ca mobilerul a fost realizat de sculptorul Ioan Carcei din jud. Neamt, impreuna cu catapeteasma, lucrate toate in stejar in perioada 1977-1982, ca la casa parohiala cea noua s-a lucrat in anii 1958-1960 si ca clopotnita a fost zidita intre anii 1977-1979. Dupa cum apare, este posibil ca inscrisul, desenul din antetul documentului si bordurile desenate sa fie realizate de insusi Parintele Arsenie (este deocamdata o presupunere personala). Tot din document reiese ca biserica a fost resfintita duminica, 2 octombrie 1983. Citisem undeva ca la acea sfintire, Parintele Arsenie nu a participat, sugerandu-i-se ca este mai bine astfel…

DSC00385

Un lucru interesant este ca mai exista o biserica in aceasta tara, unde s-a dorit sa reproduca, cel putin in parte, lucrarea de la biserica din Draganescu (este vorba numai de iconostas). Biserica de piatra din orasul Targu Mures, pastorita multi ani de un vrednic ucenic al Parintelui Arsenie, Parintele Nicolae Streza (senior), plecat la Domnul in acest an, 2013, este cea care adaposteste un iconostas foarte similar celui de la Draganescu. Parintele Streza a dorit ca lucrarea stranelor si a iconostasului din Targu Mures sa fie realizate identic cu cele de la Draganescu, de catre acelasi maestru nemtean, Ioan Carcei. Iar pentru pictura icoanelor de pe iconostas, s-au folosit fotografii ale celor de la Draganescu iar doi pictori targu-mureseni au incercat sa reproduca acea pictura (povestea este detaliata in cartea Parintelui Streza, “Marturii despre Parintele Arsenie“, editia a 3-a, Ed. Credinta Stramoseasca, 2009, la pag. 247).

In perioadele de lucru, Parintele Arsenie locuia in casa parohiala de la Draganescu. A locuit deci multa vreme aici. Casa exista si azi, practic nemodificata; acelasi gard alb de prefabricate ca si al bisericii, se pastreaza din aceeasi vreme si in jurul casei parohiale. Casa se afla vis-a-vis de biserica (foto mai jos). Langa poarta strajuieste o troita de lemn ce aminteste eroii militari iar in fata casei, in curte, un copac urias care trebuie sa fi fost martorul tacut al tuturor anilor in care parintele a pictat la Draganescu. Le-am privit pe toate ca pe odoare sfinte, si m-am bucurat ca anii ce au trecut au schimbat prea putine din cate au fost pe vremea cand vietuia Parintele Arsenie, si ca deci, conservarea este impresionanta! Astazi, de cativa ani buni, parintele paroh este Lucian-Razvan Petcu, cel care pastoreste mai departe, avand in custodie darul nepretuit lasat de Parintele Arsenie cel sfant si aici, la Draganescu – pictura sa si frazele pe care le-a inscris pe pereti, spre mai buna intelegere.

Citesc in prezent cu drag una din cele mai vibrante carticele de amintiri scrise de ucenici ai parintelui:  “Parintele Arsenie Boca. Marturia mea.” scrisa de Parintele Petru Vamvulescu (Arad, 2012).  Extrag mai jos cateva paragrafe din aceasta carte, si le insotesc cu un nou desen al artistei Gabriela Mihaita David, reprezentand minunat chipul Parintelui Arsenie:

Parintele Arsenie 3

Parintele Arsenie Boca – desen al Gabrielei Mihaita David (albastrude.wordpress.com)

Parintelui nu-i placea sa fie fotografiat, caci zicea ca aceasta nu-i imaginea lui de pe urma. Probabil se referea la cea de dincolo de moarte.

Cand i-a adus batrana Aurelia, din satul Boiu, dupa ce s-a intors din puscarie, tesatura de in alb, lucrat de mana ei, sa-si faca din nou haina preoteasca, alba, cum purta inainte, a izbucnit in plans, i-a multumit tinand capul pe material si, sarutandu-l, i-a spus ca nu-i vor mai da voie sa o poarte pana la moarte.

Calugarul pictat la intrare, pe peretele din stanga al bisericii din Draganescu – rastignit pe cruce, catre care strigau potrivnicii: ‘Rabzi ca un prost!’ – este o imagine a Parintelui Arsenie. Numai la Draganescu, Hristos Cel Rastignit Se desprinde din cuie, ne imbratiseaza si ne cheama la Sine: “Veniti la Mine, toti cei necajiti si impovarati!

Fiind cu atata ravna si dragoste pentru Hristos si Maica Domnului, Acestia i S-au aratat de multe ori. Povestea Parintele la doi-trei apropiati cum L-a vazut intr-o gara pe Hristos zdrobit de durere, desi nu era pe cruce, strabatind cu privirea inlacrimata prin toti si prin toate (n.n. – se pare ca este vorba de drumul de intoarcere al Parintelui de la Chisinau spre tara, din iarna lui 1939. Parintele studiase la Chisinau tehnica auritului icoanelor, dupa revenirea sa de la Muntele Athos). Vrand sa-I dea caciula lui, ca era frig, si o bucata de paine, Strainul, Omul Durerilor – cum zice Proorocul Isaia – , disparuse. Zian (n.n. – caci la acea vreme purta inca numele sau lumesc, nefiind inca monah) s-a repezit la locul unde statusera picioarele Lui, plangand si sarutand locul acela si a fagaduit atunci lui Iisus Hristos ca-L va iubi si ca nu-L va uita niciodata. Si nu I-a ramas mincinos, pana la moarte!


11 responses to “Am fost la Draganescu (II)

  1. va imbratisez cu toata dragostea !…. aceeasi emotie si bucurie ! Doamne ajuta!

  2. […] Asta a fost minune pe loc facuta." ******************************************** "L-am cautat la Draganescu si l-am invitat aci, la mine, (n.n. la biserica din localitatea Cisnadie, jud. Sibiu, unde […]

  3. […] Bucuresti. Pictura de la Sadinca, de sub poarta, este o incercare reusita de multiplicare vizuala a spatiului sacru de la Draganescu, asa cum se va vedea mai jos, in poze. Iisus Pantocrator de la Draganescu a fost transpus de asta […]

  4. […] Sfanta Parascheva mai are o reprezentare picturala deosebita si la Biserica din Draganescu, pe peretii pictati in tempera,  am inserat la urma o poza si dupa acea pictura a Parintelui […]

  5. […] din timpul detentiilor Parintelui si despre mesajul si specificul picturii Parintelui Arsenie de la Biserica din Draganescu (cu imagini inserate). Cu toate ca tendinta media este de a prezenta cazuistica intr-un format […]

  6. […] la vizita mea la biserica din Draganescu, in vara trecuta (vedeti aici si aici), am ramas cu un gand: reprezentarea picturala a chipului Sf. Ioan Botezatorul (a carui nastere o […]

  7. […] din rai” – imagine din pictura in tempera realizata in Biserica din Draganescu de Parintele Arsenie […]

  8. Am citit cu mult interes acest articol despre biserica din Draganescu cu multe detalii despre pictura Sfantului Ardealului …pasii m-au purtat pe acelas traseu in vara anului 2014 , iar in biserica am ascultat cu sufletul la gura prezentarea competenta a ghidului adhoc, o maicutza care cunostea multe lucruri si detalii tehnice , artistice dar si cu un continut duhovnicesc care comleteaza minunat opera picturala.
    Multumesc mult , va imbratisez cu drag si apreciere,
    Cristina David

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: