Unde este Dumnezeu, mamă? Scrisoare de adio (partea a 2-a)

Cu doua zile in urma, Sandrina H., o tanara din Chisinau, insera pe youtube un filmulet de exceptie – realizat de ea, pornind de la textul unei scrisori zguduitoare, pe care a ajuns sa o citeasca cu ceva timp in urma si careia s-a gandit sa-i realizeze fondul necesar de imagine si sonorizare si sa o reposteze, sub forma de filmulet. Textul acelei scrisori, ca text in sine, este textul unui tanar al zilelor noastre, adolescent, care are toate motivele, si argumenteaza in modul cel mai lucid si transant posibil, nonsensul si absurdul existentei lui/ei, in continuare. Insa acel autor este necunoscut… Totusi, textul scrisorii nu este in nici un caz text fictional, ci este un text real, si aceasta face ca scrisoarea sa fie teribil de impresionanta.

Personal, am avut “sansa” sa dau peste filmuletul respectiv, al necunoscutei autoare, si sa imi para unul dintre cele mai cumplite strigate de ajutor pe care le-am “auzit” in ultmii ani, mai ales ca problemele multor tineri de azi sunt intr-adevar mari, complexe, grave, si unii dintre noi le (re)cunoastem, macar partial…  Lipsita de atentie suficienta, (Sandrina H. mentiona de fapt ca nu este textul ei, scriind “autor necunoscut” in explicatia de sub filmulet, pe youtube), eu am omis sa citesc explicatia respectiva. Asa incat, am confundat autorul montajului video inserat pe youtube, cu autorul scrisorii. Sub impactul “strigatului” de disperare, am considerat necesar sa iau legatura cu autoarea…Sandrina H. Asa incat, ea (mi-)a elucidat povestea filmuletului, inclusiv facand comentariu public sub re-postarea acelui filmulet pe blogul meu (link aici).

Asa cum spusese Sandrina, a doua zi urma sa finalizeze si al doilea filmulet bazat pe continuarea scrisorii-strigat a autorului (autoarei) necunoscute. Acest al doilea filmulet este deznodamantul luminos la strigatul de deznadejde din prima scrisoare. Este o bucurie sa il urmarim, mai ales ca “totul e bine cand se termina cu bine.”

Dincolo de acestea, mai multe lucruri importante s-au “intamplat” cu ocazia confuziei mele, intre care unul a fost ca am “cunoscut-o” in virtual pe Sandrina H., al carei blog va invit sa il vizitati aici si sa ii vizitati incarcarile pe youtube, dar si altele, despre care poate, odata, voi povesti, mai ales daca se vor termina la fel de frumos cu felul in care se termina “povestea” strigatului de adio – atat de inspirat transpus filmic de tanara din Chisinau, Sandrina H….

Mai jos, a doua scrisoare de adio, in montajul admirabil al Sandrinei H. (pentru mai buna intelegere, va invita intai sa vizualizati prima scrisoare – pe care o inserez intai, mai jos):

*************

---