anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

In memoriam: Zorica Latcu (Maica Teodosia)

on August 8, 2013

Astazi, acum 23 de ani trecea la Domnul poeta crestina Zorica Latcu (n. 17 martie 1917), devenita in 1948 Maica Teodosia, la Manastirea Vladimiresti (Galati). Ucenica a Parintelui Arsenie Boca, sustinuta  si crescuta spiritual de scoala de la Manastirea Brancoveanu de la Sambata, unde Sfantul Ardealului inraurea sute de tineri, absolventa de filologie la Cluj (greaca, latina, franceza), Zorica Latcu isi va gasi calea plecand la Vladimiresti in vara anului 1946. Avand un handicap sever de vorbire si de miscare, va fi si ea arestata si va face temnita comunista, timp de 3 ani, incepand din 1956. Poezia sa, de o inaltime spirituala inegalabila in versificatia crestin-ortodoxa romaneasca, va fi stransa in trei volume, de-a lungul anilor sai de tinerete: “Insula Alba” (1944), “Osana Luminii” (1948) si “Poemele iubirii” (1949). In afara de nenumarate traduceri de carti ortodoxe si dictionare la care a lucrat, a compus si a scris poezie pentru suflet ce impresioneaza profund. Ultimul volum aparut (ed. a 2-a, Ed. Sophia, Bucuresti 2008), aduna marea majoritate a poeziilor sale, dintre care am ales sa inserez mai jos una, pentru ziua de azi, cand cei care-i iubesc rima, o comemoreaza:

Pasăre de nea

de Zorica Lațcu Maica Teodosia (1917-1990)

Colo, spre amurg
Ploi de aur curg.
Ceru-i o lalea:
– Tu de unde vii în zbor,
Răzlețită ca un dor,
Pasăre de nea?
 
– “Colo-n depărtări,
Dincolo de zări,
Este-un loc curat,
Larg și desfătat.
Unde ochi nu plânge,
Unde n-a curs sânge,
Unde glonț n-ajunge;
Unde nu străbate,
Geamătul de frate,
Plânsul de vădană,
Oful de orfană,
Unde prin fânațuri,
Nu-s curse, nici lațuri,
Unde-i numai floare,
Umbră și răcoare.
Că e loc curat,
Binecuvântat,
Plin de bucurie
Pana in vecie
Loc de veselie,
Care nu se trece,
Ci în veci petrece.
Unde nici o rază
Nu mai înserează.”
 
– Pasăre de nea,
Fă pe voia mea,
Dorurile mele,
Zboară tu cu ele,
Mai presus de stele,
În țările-acele!
 
– “Ba, că dorul tău
Mare e și greu!
Aripile mele,
Mări, sunt mititele,
Calea-i lungă foarte,
Și nu pot să poarte,
Aripi mititele
Doruri mari și grele!
Eu, de unde vin,
E numai senin
Și acolo nu-i
Dorul nimănui!”

Aspazia Otel Petrescu scria despre Zorica Latcu urmatoarele:

Apariţia Zoricăi Laţcu în viaţa mea a fost providenţială pentru faptul că ea m-a introdus în raiul ce împresura Mânâstirea Brâncovenească de la Sâmbăta de Sus, unde marele părinte duhovnic Arsenie Boca mi-a binecuvântat sfânt şi blând intrarea mea în gura iadului ce se deschidea flămândă pentru întreaga ţară. Ea m-a dus la Sâmbăta, a împărţit cu mine chilia din care a plecat direct în monahism. Handicapul fizic pe care îl avea a făcut din maica Teodosia cel mai frumos exemplu de viaţă creştină. Exemplul ei de viaţă mi-a arătat că suferinţa acceptată, însuşită şi purtată cu iubire în numele Domnului Iisus Hristos este cea mai sublimă dovadă de iubire şi singura capabilă să transfigureze în lumină şi bucurie întunericul unei suferinţe de neînlăturat. Era şi una din lecţile F.O.R.S. (Frăţia Ortodoxă Română Studenţească)-ului.

Zorica era dăruită cu harul de a aduce prin arta sa şi pe alţii la întâlnirea cu Dumnezeu. Ea ştia să întindă cărări de simpatie de la o inimă la alta, adeverind că cel ce iubeşte poate multe. Poezia ei ne aşează în misterul iubirii, stilul său, inconfundabil este de-o frumuseţe clasică. Tot ce ne aduce versul ei este clar, simplu, limpede, inundat în frumuseţe. În poezia sa totul este cântec, splendoare şi mister.
Zorica Laţcu, în ipostaza sa de maica Teodosia, a trecut prin iadul închisorilor comuniste. Numai o doctrină scelerată ca aceasta a putut să supună supliciilor un trup deja chinuit. De sufletul ei însă nu s-au putut atinge călăii. Ea ştia ca nimeni alta să se aştearnă la picioarele singurului Mântuitor.
***********
Un interviu video mai lung cu Aspazia Otel Petrescu despre Parintele Arsenie Boca, dar in care vorbeste mult si despre intalnirea cu Zorica Latcu, poate fi vizionat mai jos.
Iar ulterior, un interviu sonor, realizat in vremea comunismului (1987) cu fosta stareta a Manastirii Vladimiresti, Maica Veronica, la Roma (Italia), creioneaza in totalitate personalitatea remarcabila a Maicii Teodosia Latcu, care la vremea interviului era inca in viata, avand 70 de ani si locuind in Brasov.
***********
INTERVIUL CU ASPAZIA OTEL PETRESCU:
***********
INTERVIUL CU MAICA VERONICA (LA ROMA):
***********
UPDATE: din scrisorile Zoricai Latcu catre Parintele sau duhovnic, Arsenie Boca, pe blogul minunat al Parintelui Ioan Gansca, la amintirea zilei Maicii Teodosia, 8 august, in 2012 – link aici

One response to “In memoriam: Zorica Latcu (Maica Teodosia)

  1. intacere says:

    Reblogged this on In Tacere.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: