anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Manastirea Durau – amintiri ale si despre Parintele Justin Parvu

Manastirea Durau din jud. Neamt este si manastirea de inchinare a Parintelui Justin Parvu. Este un loc pe care tare l-a iubit parintele, inca din copilarie. Asa se face ca am ajuns si eu acolo, de curand (foto mai jos).

Copil fiind, de cativa anisori, mama il lua adesea pe la Manastirile din Neamt. Familia obisnuia sa mearga in toate duminicile si in sarbatori, la biserica. Cea mai draga i-a fost insa Parintelui Justin, Manastirea Durau. Acolo, la poalele Ceahlaului (care a ramas muntele iubit al parintelui), a simtit cel mai bine chemarea lui Dumnezeu. “Ideea de manastire mi-a venit cand domeam acasa pe cerdac si ma sculam cu Ceahlaul, iar la poalele Ceahlaului era Duraul.” O aminitire frumoasa ce i-a ramas din copilarie a fost de exemplu o seara in care a fost imbracat ipodiacon la manastirea Durau… Cand a crescut si a avut bicicleta, adica la inceputul anilor 1930, Parintele isi lua bicicleta si pleca la Durau (intre satul parintelui, Petru Voda, si Durau, sunt cam 26 de km!). In 1936 a hotarat sa intre in manastire si a avut discutie cu familia. Mama sa l-a inteles, dar tatal s-a opus. De altfel a incercat a-l determina sa ramana in lume, acasa, si sa nu intre in manatire, si Parintele Dometian de la Durau, care la fel o povatuia si pe mama sa. Insa Parintele Justin era hotarat. Asa ca tatal sau, cand Parintele Justin avea 17-18 ani, l-a insotit ca sa il lase la Durau. “Ne-a primit Parintele Staret Dionisie Parstea, care era pe atunci, si ne-a dus intr-o camera a arhondaricului si dimineata, tata, nu l-am vazut niciodata cu lacrimi in ochi, dar a fost sa ne despartim, el sa plece acasa si eu sa raman aicea, in sunetul clopotului care suna desteptarea calugarilor, eu ramaneam la Durau si tata pleca spre casa. Niciodata nu mi s-a intamplat sa-l fi vazut plangand pe tata. Nu! Dar acum, plangea tata ca un copil, ca dupa mort. Mi-a ramas imaginea aceasta si cu asta am si ramas, ca nu l-am mai vazut.

Chiar ajuns la manastire, Parintele Dometian l-a mustrat din nou: “Ma baiete, tu nu puteai sa te mantuiesti acasa? Ce-ai mai venit la manastire?” Ii spunea ca o sa-i para rau, ca viata de manastire este aspra. Parintele Justin era insa hotarat. “Un alt lucru pe care l-am retinut ca deosebit in viata mea, a fost atunci cand am imbracat primul vesmant cu care am iesit in fata poporului. Anagnost se cheama, si pentru mine, petru sufletul meu, a fost mare sarbatoare!

Manastirea Durau era o veche vatra de sihastrie, datand – in acest mod, de pe la sfarsitul secolului al XVII-lea. La inceput fusese schit de maici, pentru cam 200 de ani, asa incat in anii 1770-1780 Sihastria Durau avea aproape 100 de maici – multe nevoindu-se in singuratate, in munte. Biserica actuala a fost ridicata in anii 1830-1835. La un moment dat ea a devenit de calugari, aflandu-se astfel si in anii ’30 cand Parintele Justin mergea acolo. “In Manastirea Durau am cunoscut calugari foarte buni, suflete vii, mari traitori. Cand am intrat la manastire aici, la Durau, socoteam ca a coborat cerul pe pamant, nu alta. Imi amintesc ca slujba se tinea intr-un paraclis, ‘Schimbarea la Fata’, un paraclis mic pentru ca in biserica mare pictorul Tonitza restaura pictura. Cand ii vedeam cu barbile acelea mari si cantand la strana asa de frumos, asa de inaltator, mi se parea ca am intrat in mijlocul unei adunari de pe ceea lume. Cand ma inchinam la icoanele Sfantului Altar si ma intorceam catre strana si imi faceam cruce si puneam inchinaciune la Parintele Pahomie sau la Parintele Dometian, socoteam ca oamenii acestia sunt cu totul astrali, ceresti, ca n-au nimic pamantesc, decat numai ca se vad. Asa socoteam ca sunt monahii.

Parintele Irinarh Vantu era atat de lepadat de cele trupesti si atat de dezinteresat de persoana lui, incat pleca de la strana si un papuc ii ramanea acolo, iar cu altul venea incaltat in mijlocul bisericii. Avea o voce minunata, desi era trecut de 80 de ani cand am venit eu in manastire. Si avea asa un dar, ca, ascultandu-l cum mladia digorgoanele si trigorgoanele, credeai ca-i un inger. Era cu desavarsire sarac. In chilie, Parintele Irinarh nu avea decat un pat, care nu era pat ci o scandura, o masa si o soba care pemanent scotea fum. Daca-ti mirosea a fum, stiai ca e si Parintele Irinarh pe aproape. Nu purta ciorapi si nici pantaloni. Ii ziceam: ‘Parinte, ia-ti o pereche de panataloni, ca ai sa ingheti.’ ‘Nu, nu. Sunt mai usor fara pantaloni si nici nu pot dormi cat ar vrea trupul meu.’ Nu avea decat o patura si aceea cam subtire, cu care se invelea, dar care nu-i acoperea picioarele. Ii spuneam: ‘Parinte, sa-ti aduc o plapuma?’ ‘Plapuma? Plapuma e moartea calugarului.’ Era mare postitor – manca doi cartofi fierti si era satul. Avea usa deschisa oricand.

Prima carte citita la Manastirea Durau de catre Parintele Justin a fost “Patericul egiptean“. Au urmat apoi “Mantuirea pacatosilor” si “Vietile sfintilor.” In acel an de zile cat a stat la Durau, Parintelui Justin i s-a format o baza de traire monahala care nu va pieri niciodata. Mediul in care vietuia era atat de inaltator, pilduitor si curat, incat decantarea era ireversibila. Multe alte amintiri de exceptie deapana Parintele Justin in cartea Gratiei Lungu Constantineanu (din care sunt extrase toate citatele de mai sus) : “Parintele Justin Parvu – Viata si invataturile unui marturisitor” – Ed. Haritina, Iasi, 2009. La Durau, Parintele Justin a trecut prin mai multe ascultari: la bucatarie, la paracliserie, la staretie – servind musafirii cu bunatati si cu cafele – tratament ce nu il considera prea potrivit…

In 1937 , dupa un an de vietuire de care se va rupe cu mare durere si greutate, Parintele Justin pleca de la Durau la Seminarul de la Cernica, trimis de Parintele Staret.

Batranii acestia nu erau oameni foarte cititi, dar erau mari traitori, cu o uriasa experienta de viata, erau o Filocalie vie. Manastirea Durau, prin traitorii de acolo, a fost si ramane un simbol al vietii noastre crestine din toate timpurile. Este si ea o parte din Athon, din Athonul ortodoxiei.

In 1999 pleca de la Manastirea Petru Voda, transferat fiind la Manastirea Durau (de catre – pe atunci Patiarhul Daniel), ucenicul Parintelui Justin, Parintele Hariton Negrea. Dupa 14 ani petrecuti la Durau, Parintele Hariton avea sa revina la Petru Voda in vara lui 2013, ca staret, la dorinta expresa a Parintelui Justin.

Despre Parintele Justin, Parintele Hariton Negrea, spunea  – in noiembrie 2008, intr-un interviu acordat pe cand era preot duhovnic al Manastirii de maici de la Durau: “Eu l-am vazut pe Parintele Justin rugandu-se. Eu l-am vazut pe Parintele Justin plangand la rugaciune. Toti calugarii erau cu ochii atintiti asupra lui, de aceea se si ferea sa se roage cu intimitate in fata lui Dumnezeu in prezenta oamenilor. In prezenta noastra Parintele Justin s-a comportat ca un om normal, dar cine a avut ochi sa vada si cine a dorit sa vada si lucuri mai inalte decat cele normale pe care ni le afisa Parintele Justin, a putut sa vada. Parintele Justin, cand se ruga, avea ruga drept din inima, era o tanguire pe care era impisibil un om, privindu-l, sa nu-i curga si lui lacrimi de rugaciune. Cine vrea lacrimi de rugaciune, cine voia sa aiba lacrimi la rugaciune, era suficient sa-l vada pe Parintele Justin plangand si el la rugaciune. N-am mai intalnit un om care sa daruiasca atata traire in momentul cand se roaga, rugaciunea pe care Parintele Justin ne-a prezentat-o ca exemplu a fost mai puternica decat cea pe care o citeam teoretic din cartile Sfintilor Parinti.” (extras din cartea Gratiei Lungu Constantineanu: “Parintele Justin Parvu – Ctitor si parinte duhovnicesc“, Ed. Haritina, Iasi, 2009.)

Leave a comment »

Parintele Hariton Negrea, urmasul Parintelui Justin Parvu la Petru Voda: mic profil

Pr Hariton

Parintele Hariton Negrea (extras dintr-o fotografie mai mare publicata pe site-ul Manastirii Petru Voda, iulie 2013)

La 28 noiembrie 2008, profesoara Gratia Lungu Constantineanu ajungea la Manastirea Durau, pentru a lua un interviu parintelui slujitor si duhovnic de acolo, Ieromonah Hariton Negrea. Profesoara Lungu lucra la cea de a doua carte a sa – avandu-l ca personaj central pe Parintele Justin Parvu, carte care avea sa apara la Editura Haritina, in 2009, cu titlul: “Parintele Justin Parvu. Ctitor si parinte duhovnicesc.”

In aceasta lucrare sunt adunate o seama de marturii si ganduri ale ucenicilor celor mai destoinici ai Parintelui Justin, imprastiati prin tara pe la diveste manastiri si schituri, si pentru a caror culegere Doamna Lungu Constantineanu s-a deplasat prin tara parcurgand peste 6000 de km spre a purta dialog, pentru a intervieva, pe fiecare in parte. In prefata cartii, autoarea nota: “O realitate cu totul aparte am aflat la Sfanta Manastire Durau, manastirea de metanie a Parintelui Justin, unde sfintia sa a trimis un ucenic foarte responsabil si vrednic de a duce mai departe osteneala de preot slujitor , misionar si duhovnic…”

La sfarsitul lunii mai 2013, cand Parintele Justin Parvu a numit pe cel ce dorea sa-i devina urmas ca staret al celor doua obsti de la Petru Voda, cu siguranta ca multa lume, mai ales dintre noi, mirenii, nu auziseram de Parintele Hariton. Gasind o sursa biografica foarte valoroasa in cartea Doamnei Gratia Lungu Constantineanu, amintita mai sus, o sa refac in rezumat profilul uman si duhovnicesc al Parintelui Hariton, asa cum rezulta din dialogul purtat cu dumnealui in toamna lui 2008 de Doamna Lungu.

Parintele Hariton Negrea s-a nascut in 1967 in comuna Tatarasti – jud. Bacau, unde a urmat scoala primara. Liceul l-a urmat in Adjud, unde in marea majoritate a timpului a locuit in internat. Provenind dintr-o familie credincioasa, avand ca parinti pe Gheorghe si Floarea Negrea, a primit de mic o educatie crestina adecvata, frecventand biserica, spovedindu-se si impartasindu-se regulat. Dupa liceu, a urmat o scoala profesionala in Bucuresti, unde, imediat dupa anul 1990 a cunoscut mai bine biserica ortodoxa prin intermediul organizatiei ASCOR, si a legat prietenii cu ucenici ai preotilor Nicodim Mandita si Visarion Iugulescu. Duhovnicul sau, Parintele Vasile Gavrila, era presedintele ASCOR Bucuresti, si, vreme de mai multi ani i-a calauzit interiorul spiritual. Acelasi duhovnic i-a dat ulterior binecuvantare pentru a ajunge la Petru Voda, la Parintele Justin Parvu. “Viata monahala a inceput din anul 1995, cand cunoscusem ceva despre Parintele Justin; si Parintele Justin, pana sa ma primeasca in manastire m-a tinut in faza de cunoastere, de consolidare a ideii de a ma intoarce catre viata monahala pana in luna mai 1996, cand am fost primit definitiv in viata monahala din obstea Manastirii din Petru Voda.

A fost numit rasofor de Sf. Cuvioasa Parascheva, cam la 3 luni dupa ce a intrat in obste, cu numele Protasie, nume dat de insusi Parintele Justin, in legatura cu sarbatoarea acelei zile. A fost tuns in monahism la 14 aprilie 1998, de Sf. Mucenita Tomaida, si era chiar in saptamana patimilor. Numele sau, ca si a altor frati ce se tundeau in monahism, era ales cu grija de Parintele Justin, in masura in care fiecare se asemana cu un fost parinte din obstea de la Durau din vremea de  dinainte de intemnitare a Parintelui Justin (care a apucat sa vietuiasca la Durau, inainte de inchiderea sa din 1948, nu mai mult de 4 ani). “Dupa ce Parintele Justin ii dadea numele de calugarie fiecaruia in parte, implicit ii spunea si viata parintelui pe care l-a avut parintele din vechea obste a Manastirii Durau, pe care Parintele Justin l-a avut atunci ca un indrumator sau ca un exemplu demn de urmat. In cazul meu, imi aduc aminte de parintele ieromonah Hariton care a fost preot in zilele cand Parintele Justin era novice in Manastirea Durau; acel parinte Hariton era un foarte bun calugar care se evidentia in primul rand prin slujbe si prezenta in mijlocul oamenilor, deci slujbele facute pentru oameni, sfaturi date oamenilor si mai ales, cauta pe linia rugaciunii sa rezolve problemele lor de viata.” Ca nas de calugarie, Parintele Justin a ales pentru noul monah Hariton pe parintele ieromonah Chesarie, care in 2008 se afla la Urecheni (aproape de Targu Neamt), “si mi l-a ales prin faptul ca era ascet.” Monahul Hariton a fost hirotonit diacon in ziua de Sf. Haralambie, 1999, la biserica cu hramul Sf. Haralambie din Iasi.

In 1999, pe atunci IPS Mitropolit Daniel (azi Patriarh), a cerut Parintelui Justin sa detaseze cativa preoti de la Petru Voda la Durau. Unul dintre ei a fost Parintele Hariton Negrea, care a ramas acolo ca parinte slujitor si duhovnic, de atunci si pana la momentul prezent, al numirii ca staret la Petru Voda.

Parintele Hariton a vietuit la Petru Voda timp de trei ani. Dupa transferul la Durau, se spovedea saptamanal, apoi bisaptamanal si apoi lunar la Parintele Justin. In continuare, de-a lungul anilor, a pastrat legatura continuu cu Parintele Justin, cu care sa sfatuia oricand era nevoie.  In dialogul cu autoarea cartii, Gratia Lungu Constantineanu, pe mai multe pagini, Parintele Hariton rememoreaza cele mai importante evenimente din viata monahala, cele mai multe alaturi de Parintele Justin, invataturile primite. Extrag mai jos doar cateva pasaje, urmand ca cei interesati sa le citeasca pe toate direct in cartea citata, alaturi de o serie de alte dialoguri cu ucenici – astazi de seama, ai Parintelui Justin Pravu.

Relatia cu Parintele Justin a fost cea mai puternica relatie cu un om din viata mea. Am cunoscut parintii care m-au crescut, am cunoscut parinti duhovnicesti atunci cand eram la studii in Bucuresti, printre care si Parintele Galeriu un mare duhovnic, Parintele Vasile Gavrila, duhovnicul la care eu ma spovedeam in zilele acelea; am cunoscut pe Parintele Sofian Boghiu, un mare duhovnic in momentul acela din Bucuresti si alti preoti de calitate si cu experienta de viata duhovniceasca care erau in Bucuresti in anii dupa 1990. Relatia cu Parintele Justin a fost si este cu totul speciala pentru ca era prezent tot timpul in obstea pe care dansul o supraveghea in calitate de staret. Ma spovedeam de doua ori pe saptamana, uneori si de trei ori pe saptamana la Parintele Justin. Primeam raspunsuri la problemele de viata duhovniceasca si implicit si pentru viata prietenilor mei, a parintilor, a rudelor mele, raspunsuri impecabile. Am cunoscut pe Parintele Justin in tot cat ne-a putut randui Dumnezeu sa descopar la Sfintia Sa, viata si trairile pe care ni le prezenta ca exemplu. Consider ca Parintele Jsutin a fost pe langa un mare duhovnic si un mare psiholog. Nu-mi amintesc niciodata sa ma fi certat cu ceva. Nu-mi amintesc sa nu fi gresit eu cu ceva. Stiam ca gresec si ca fac erori, dar Parintele Justin a avut suficient tact, atata experienta duhovniceasca incat sa indrepte lucrurile fara ca cineva sa-l fi influentat in privinta asta. Relatia cu Parintele Justin decurgea incontinuu dintr-o situatie imbunatatita intr-o situatie si mai imbunatatita. Consider ca am fost, ca si ceilalti calugari din Petru Voda, cei mai favorizatioamnei de pe fata pamantului. Spun lucrul acesta pentrtu ca sunt intr-o manastire de calugarite care nu au cunoscut atat de aproape un parinte de talia Parintelui Justin de la Petru Voda. Am vazut cu ochii mei minunile lui pe care nimeni nu poate sa mi le stearga vreodata. Am trecut prin toate ascultarile pe care Parintele Justin mi le-a oferit si nu-mi aduc aminte sa fi fost vreo ascultare pe care sa nu o fi facut si eu. Poate ca ascultarile prin care m-a trecut Parintele Justin nu le-am realizat practic cum trebuie, dar parintele a avut in vedere sa ma puna la orice ascultare din manastire. Consider ca mai mult m-a tinut la ascultarea de la brutarie, ascultarea de la prescurarie, ascultarea de la pangar, ascultarea de la paracliserie. Aceste ascultari se potrivesc ca durata. Consider cam patru luni pentru fiecare, celelalte ascultari prin care am trecut, inclusiv la oi, am fost si la vite, am fost si la ocolul padurii, am fost si la fan, am lucrat si la curatenia din cadrul manastirii. Dar la aceste ascultari m-a tinut ceva mai multdecat la celelalte. Nu am cautat o explicatie, dar in toate mi-am gasit pacea si linistea. Niciodata nu m-a lasat sa fac un lucru pe masura puterilor mele, ci intotdeauna mi-a spus ca inainte de toate sa-mi fac randuielile de rugaciune calugaresti si apoi sa implinesc lucrul mainilor mele. Daca implineam un lucru din cadrul ascultarii si nu-mi implineam randuielile mele de rugaciune, ziua aceea nu era considerata ca fiind realizata. De aceea, ne preciza inainte de a incepe o acultare, cat efort trebuie sa depunem in asa fel incat rugaciunea sa nu ne lipseasca si biserica si slujbele, la fel, sa nu ne lipseasca. Cand eram calugar cu ascultarea la brutarie, imi aduc aminte, ca eram cu Parintele Teodosie, un calugar de acolo, mai eram si cu alti parinti cu care faceam paine si imi aduc aminte ca intr-o primavara, aproape de vara, am ramas fara faina la manastire. Noi acolo ne foloseam de painea pe care oamenii o aduceau ca ofranda bisericii si din acea faina noi framantam si coceam la cuptor si ofeream pelerinilor care veneau acolo la manastire pentru inchinare si rugaciune si sfaturi duhovnicesti de la Parintele Justin. Asa s-a intamplat in momentul acela cand lazile noastre cu faina s-au golit. Oameni multi erau in manastire si cand ne-am dus la Parintele Justin si i-am spus ca am ramas fara faina in lazile noastre, Parintele Justin, mi-aduc aminte, ‘prefacut’ fiind, ne-a zis ca-l mintim. ‘Voi ma mintiti ca nu mai este faina in lazi si eu stiu ca faina este in lazile de la manastire.’ Si ne-am intrebat chiar unii cu altii daca fiecare a vazut bine lucrul acesta. Cand Parintele Justin ne-a dat porunca sa ne mai uitam inca o data daca este faina in lazile de acolo, cand ne-am dus, a fost minunea ca lazile erau pline cu faina pentru paine. N-o sa poata nimeni sa-mi stearga lucrul acesta din amintire. Era un moment de exceptie. Nu au intalnit calugari contemporani sau calugarii acestia tineri din secolul nostru, nu au intalnit o astfel de experienta si o astfel de traire. De aceea consider ca noi am fost privilegiati de Dumnezeu pentru ca noi am vazut cu ochii nostri acest lucru. Cine poate sa-l stearga vreodata? Voi merge in mormant si nu se poate uita asa ceva pentru ca l-am intalnit la un om cu totul deosebit.”

In incheiere mai extrag o fraza pe care Parintele Hariton a rostit-o tot in 2008, in cadrul interviului cu Profesoara Lungu Constantineanu, pentru legatura cu preluarea dificilei sarcini actuale:

Cand Parintele Justin va trece la cele vesnice, consider, dupa parerea mea, ca moartea Parintelui Justin produce jumatate din moartea mea, deci atat de greu va fi de suportat.

6 Comments »

Pastor urmas la Manastirea Petru Voda: Parintele Hariton Negrea

Imaginea de mai jos il reprezinta pe Parintele Hariton Negrea, cel pe care Parintele Justin Parvu l-a dorit urmas al lucrarii sale de pastorire a celor doua obsti monahicesti de la Petru Voda – Neamt. Fotografia Parintelui Hariton este preluata de pe site-ul manastirii de vale Paltin – Petru voda (de aici), si apare in setul de imagini de la parastasul de 40 de zile de la trecerea Dincolo a Parintelui Justin (27 iulie 2013). Parintele si-a preluat misiunea de staret pe 27 iulie, seara.

Parastas_Parintele-Justin_40_zile24

Parintele Hariton Negrea, Manastirea Petru Voda, 27 iulie 2013; sursa imaginii: http://www.paltin-petruvoda.ro/

Vorbe memorabile ale Parintelui Justin Parvu (extrase din cartea Gratiei Lungu Constantineanu – “Parintele Justin Parvu – Viata si invataturile unui marturisitor“, Ed. Haritina, Iasi, 2008):

“Biserica trebuie sa-i arate continuu omului calea catre Dumnezeu, sa-l invete cum sa deosebeasca binele de rau si cum sa traiasca in respectul binelui, al dragostei de Dumnezeu si de semeni.”

“Cea mai acuta problema a Bisericii la ora actuala este ca nu avem deplina libertate sa ne manifestam in toata spelndoarea noastra crestin-ortodoxa pentru ca sunt atatea forte din afara si dinauntru incat am ajuns la o faramitare de idei si la o lipsa totala de pareri, incat nu mai putem face un corp comun sa ne asemenam unui grup mistic al carui cap este Hristos.”

“Calugarul are o misiune grea, el e un fel de soldat in linia intai a credintei! El trebuie sa fie pregatit sa invinga dar sa si cada la datorie. Totul depinde de taria rugaciunii, de puterea morala.”

“Monahul trebuie sa traiasca intens propriul monahism, dar in acelsi timp trebuie sa poarte de grija  si lumii.”

“Monahul trebuie sa-l ridice pe mirean.”

“Credinta este, pana la urma, puterea de a iubi.”

“Credinta noastra nu-i putin lucru, este marturisita de Sfintii Parinti prin viata, cu cuvantul si chiar cu moartea lor. Stam pe un reazem de neclintit, pe care ceilalti nu-l au.”

“Preotul trebuie sa se implice in viata poporului, in viata neamului. Preotul este misionarul numarul unu, de care depinde nu numai viata pe pamant, ci si viata vesnica, ca expresie a impacarii omului cu sine.”

“La noi, preotul, slabit de imoralitatea comunista ce ne-a stapanit neamul atata amar de ani, de slaba pregatire din scolile teologice si de toate neo-sipitele modernismului secularist, nu vrea sa-l supere pe stapan si de aceea tace.”

Leave a comment »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 63 other followers